Jurisdiction over estate debt claim fixed at deceased’s last domicile; Bucharest court prevails

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă la data de 20 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. prin tutore legal C., a solicitat să se constate existenţa pasivului succesoral al moştenirii lăsate de defunctul D., decedat la data de 17.01.2019, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, pentru care a fost dezbătută succesiunea la data de 18.04.2019, fiind emis certificatul de moştenitor nr. x/18.04.2019, pasiv succesoral constând în debitul restant şi accesoriile aferente, total 62.353,6 RON (15.06.2021), rezultat dintr-un credit bancar de nevoi personale al defunctului efectuat la E., preluată de F. (contract de credit x nr. x/19.01.2018); obligarea pârâtei, moştenitoarea legală a defunctului, la plata pasivului succesoral în cotă de 3/4 astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor 55, pârâtă acceptând expres moştenirea, prin declaraţia de acceptare autentificată sub 1 nr. 1121/18.04.2019, fiind ulterior parte în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.09.2019, dată la care a şi încasat sulta rezultată din succesiune şi partaj, în cuantum de 13.000 euro (613.99 RON), plătiţi de reclamantă prin virament bancar.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1114 C. civ., art. 30 şi urm., art. 192, art. 194 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1259 din 16 februarie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată de pârâtă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la înscrisurile depuse de către reclamantă, respectiv certificat de moştenitor nr. x din 18 aprilie 2019, act de partaj voluntar, în privinţa patrimoniului rămas după defunctul D., din care rezultă că părţile au efectuat partajul, fiind stabilite cotele părţi ce se cuveanu acestora şi plata sultei aferentă învoielii părţilor privind partajul, instanţa a reţinut că acţiunea a fost înregistrată după momentul ieşirii din indiviziune, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi nu cele ale art. 118 alin. (1) din acelaşi act normativ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4129 din 20 iunie 2022, în baza art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 118 din acelaşi act normativ, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; în baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Tg- Jiu; în baza art. 135 C. proc. civ. a dispus înaintarea cauze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prezenta cauză are ca obiect o acţiune civilă de partaj suplimentar cu privire la datoriile moştenirii, respectiv cu privire la suma de 62.353,6 RON (la data de 15.06.2021), rezultată dintr-un credit bancar de nevoi personale, obţinut în baza contractului încheiat de către autor cu E. S.A, datorie de care reclamanta a aflat ulterior dezbaterii succesiunii, conform certificatului de moştenitor nr. x din 18 aprilie 2019 eliberat de B.N.P. G..

Cum, în speţă, părţile nu au ieşit din indiviziune cu privire la sarcinile moştenirii, ci doar cu privire la activul succesoral, potrivit actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 03 septembrie 2019, competenţa aparţine tot instanţei de la ultimul domiciliu al autorului, situat în Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune de partaj suplimentar cu privire la datoriile moştenirii, respectiv suma de 62.353,6 RON reprezentând debit restant şi accesoriile aferente, rezultate dintr-un credit bancar de nevoi personale, obţinut în baza contractului încheiat de către defunctul D., decedat la data de 17.01.2019, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, datorii de care reclamanta A. a aflat ulterior dezbaterii succesiunii.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Aşadar, legiuitorul a statuat, sub aspectul competenţei teritoriale, că în materie de moştenire, competenţa exclusivă revine instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", alăturarea acestei cerinţe în cazul cererilor având ca obiect tocmai sistarea indiviziunii succesorale prin partaj nu echivalează cu excluderea acestor cereri din sfera de aplicare a normei, dimpotrivă, relevă intenţia legiuitorului de aplicare a normei de competenţă în cazul lor, cerinţa fiind implicit îndeplinită prin însăşi formularea unei acţiuni privitoare la sarcinile moştenirii cât timp partajarea acestora nu a fost finalizată.

În speţă, se reţine că prin certificatul de moştenitor nr. x din 18 aprilie 2019, eliberat de B.N.P. G., s-a menţionat doar activul succesiunii (un autoturism şi un apartament), stabilindu-se, totodată, moştenitorii (A. - soţie supravieţuitoare şi B. - fiică) şi cotele ce se cuvin acestora, iar în ceea ce priveşte pasivul succesoral, s-a precizat că nu este declarat.

Ulterior, moştenitorii au încheiat Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 03 septembrie 2019 de către acelaşi birou notarial cu privire la bunurile ce au făcut obiectul masei partajabile.

La solicitarea reclamantei, prin adresa emisă de F., în anul 2021, i s-a adus la cunoştinţă faptul că soldul acordat de E. defunctului D., la data de 15 iunie 2021, în baza contractului de credit nr. x din 19 ianuarie 2018, este în valoare de 62.353,6 RON, reprezentând debit restant şi accesorii aferente.

Cum în privinţa părţilor a operat ieşirea din indiviziune doar în ceea ce priveşte activul succesoral, reţinând că sarcinile moştenirii rezultă tot din succesiune, până la sistarea acesteia prin partaj, sunt incidente prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., având drept criteriu de determinare a competenţei ultimul domiciliu al defunctului situat în Bucureşti, Calea x, conform certificatului de moştenitor nr. x din 18 aprilie 2019 .

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.