Competence of the court seized with the principal action to adjudicate a disjoined counterclaim despite contrary territorial rules

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, sub nr. x/2021, creditoarea A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., să dispună emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma totală de 51.026,60 RON, reprezentând chiria aferentă construcţiei cu suprafaţa de 789 mp având destinaţia cantină, respectiv Corpul 5 din imobilul situat în mun. Piteşti, judeţul Argeş, potrivit facturilor emise în baza Contractului de închiriere nr. x din data de 27.07.2017.

La data de 25 mai 2021, debitoarea B. S.R.L. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (denumită Note), prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată.

Prin intermediul cererii reconvenţionale depuse la aceeaşi dată, debitoarea a relevat împrejurările în care s-au desfăşurat raporturile dintre cele două societăţi şi a solicitat suspendarea plăţii chiriei aferente perioadei 15.03.2020 - 15.06.2020, obligarea creditoarei la plata despăgubirilor în cuantum de 24.000 euro reprezentând chiria pe care a fost nevoită să o plătească societăţii C. S.A., despăgubiri morale prin prelungirea contractului de chirie cu 10 ani, îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale proprietarului, în sensul de a pune la dispoziţie imobilul în stare de funcţionare pentru activitatea pentru care este autorizat, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 28 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulate de B. S.R.L. şi formarea unui dosar având ca obiect pretenţii şi obligaţia de a face.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5679 din 01 octombrie 2021, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, reţinând incidenţa art. 107 C. proc. civ. şi obiectul cauzei - pretenţii şi obligaţia de a face, Judecătoria Piteşti a apreciat că revine instanţei de la sediul pârâtei competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5134 din 12 iulie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar D. în favoarea Judecătoriei Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Piteşti; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti nu a fost invocată prin întâmpinare, iar la termenul de judecată din 01 octombrie 2021, pârâtul nu a fost reprezentat în faţa instanţei pentru a exprima un punct de vedere cu privire la competenţa teritorială în soluţionarea dosarului.

Totodată, a avut în vedere că în urma disjungerii cererii reconvenţionale, formulată de către B. S.R.L. în dosarul nr. x/2021, s-a format dosarul nr. x/2021, iar potrivit dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne învestită să soluţioneze şi cererea reconvenţională, chiar şi după disjungerea în vederea soluţionării separate.

Prin urmare, prima instanţă învestită de către reclamant (Judecătoria Piteşti) a devenit instanţa competentă să soluţioneze cauza, fără a avea posiblitatea de a statua, din oficiu, asupra competenţei teritoriale invocate, în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente nu a fost exercitat de către pârât.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea A. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanţe pentru plata unei sume datorate de către debitoarea B. S.R.L., cu titlu de chirie, în baza unui contract de închiriere având ca obiect corpul 5 din imobilul situat în Piteşti, judeţul Argeş.

Debitoarea, la rândul său, prin cererea reconvenţională, a solicitat suspendarea plăţii chiriei pe o anumită perioadă, obligarea creditoarei la plata unor despăgubiri materiale şi morale, precum şi la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, în sensul de a pune la dispoziţie imobilul în stare de funcţionare pentru activitatea pentru care este autorizat.

Cererea reconvenţională constituie, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., o cerere incidentală, fiind formulată în cadrul unui proces în curs de desfăşurare, astfel cum rezultă din reglementarea art. 209 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată, caracter care atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) din acelaşi act normativ, în sensul că această cerere se judecă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvenţională ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca cerere principală.

Art. 123 alin. (1) C. proc. civ. nu distinge între diferitele situaţii de soluţionare a cererii reconvenţionale în raport cu cererea principală şi nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii cererii reconvenţionale, aşa încât în privinţa acesteia operează o prorogare legală de competenţă, după cum s-a stabilit în mod unanim în doctrina şi practica judiciară, în temeiul acestui text de lege, instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată (principală) este competentă să soluţioneze şi cererea reconvenţională prin care pârâtul îşi valorifică pretenţiile proprii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legat de acesta.

Totodată, art. 210 din C. proc. civ. precizează doar că disjungerea cererii reconvenţionale de cererea principală nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă soluţionarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

Aşadar, niciunul dintre cele două texte legale nu duce la concluzia că în cauză funcţionează vreo derogare de la aplicarea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care să permită repunerea în discuţie a efectelor prorogării de competenţă asupra cererii reconvenţionale.

Ca atare, deşi după disjungere cererea reconvenţională se judecă separat, aceasta îşi păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea sa, în condiţiile art. 209 C. proc. civ., neputând fi considerată o cerere introductivă de instanţă, în sensul art. 30 alin. (3) din acelaşi act normativ, care să permită o reanalizare a competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Verificarea competenţei instanţei sesizate de către reclamant, potrivit art. 131 C. proc. civ., poate viza doar cererea principală, nu şi cererile accesorii şi incidentale, în privinţa cărora este aplicabil art. 123 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Necesitatea respectării principiului continuităţii constituie un alt argument în susţinerea acestei concluzii şi este menţionat în art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia:

"în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii."

Se observă că prezenta cererea reconvenţională, astfel cum a fost calificat înscrisul denumit note de şedinţă de prima instanţă, prin care debitoarea B. S.R.L. a formulat pretenţii în contradictoriu cu creditoarea A. S.A., a fost disjunsă de cererea principală, prin încheierea de şedinţă din 28 mai 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, formându-se un nou dosar, nr. x/2021, a cărui competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, în raport de prevederile art. 107 C. proc. civ.

Deşi criteriul sediului pârâtului, atributiv de competenţă, este în principiu corect, textul de lege evocat nu este aplicabil în speţă, raportat la caracterul derogatoriu al art. 123 alin. (1) din acelaşi act normativ, după cum s-a arătat în cele ce preced.

Mai mult decât atât, în respectiva cauză, instanţa sesizată de creditoarea A. S.A. în aplicarea art. 131 alin. (1) C. proc. civ., constatând la primul termen de judecată (28 mai 2021), la care reprezentantul debitoarei a fost prezent şi a pus concluzii sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale, că este competentă a soluţiona cererea principală, aceasta rămâne învestită să soluţioneze şi cererea reconvenţională, deşi acest lucru nu este prevăzut de legiuitor, însă absenţa unei norme exprese nu semnifică posibilitatea declinării competenţei după disjungere, fiind vorba despre acelaşi principiu relativ la momentul determinării competenţei.

De altfel, acţiunea principală a fost soluţionată prin încheierea din 28 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, în sensul respingerii cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, formulată de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L.

Prin urmare, şi cererea incidentală, disjunsă în dosarul nr. x/2021, rămâne în competenţa aceleiaşi instanţei care a soluţionat cererea principală, în speţă, a Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, raportat la dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă, în contextul în care ar fi fost promovată pe cale principală ar fi putut reveni Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, raportat la sediul pârâtei A. S.A. (creditoarea).

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea reconvenţională dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.