Territorial Competence Conflict in Lease Rent Recovery: Mandatory Incompetence Objection and Alternative Jurisdiction at Immovable Property Location

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19 iunie 2019, sub nr. x/2019, creditoarea Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi S.A., societate aflată în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A.., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată, prin care să fie obligată debitoarea să-i achite suma de 56.752,76 RON reprezentând contravaloare facturi chirie şi utilităţi neachitate aferente perioadei 12.2018-05.2019 şi, respectiv, suma de 4.054,88 RON reprezentând penalităţi contractuale de întârziere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1014 - 1025 C. proc. civ., art. 1528 şi art. 1538 C. civ., O.U.G. nr. 80/2013, art. 12 lit. a) din Contractul de închiriere nr. x/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6162 din 16 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare; a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, reţinând că, în cauză, a fost formulată o acţiune personal-patrimonială, prin care s-a dorit realizarea unui drept de creanţă şi că sediul pârâtei se află în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în raport de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., competenţa teritorială revine Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 196 din 20 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de creditoare; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea formulată, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată pentru sume ce izvorăsc dintr-un contract de locaţiune, iar competenţa de soluţionare este alternativă, fiind deopotrivă competente instanţa de la domiciliul pârâtului - art. 107 C. proc. civ. şi instanţa de la locul situării imobilului - art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., reclamantul fiind cel abilitat de lege să aleagă între aceste instanţe, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Având în vedere că societatea creditoare a înţeles să învestească instanţa de la locul situării imobilului, iar debitoarea nu a formulat întâmpinare pentru a contesta competenţa instanţei învestite de către creditoare, astfel încât fiind legal învestită nu avea posibilitatea de a-şi invoca, din oficiu, necompetenţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Cluj Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat asupra competenţei teritoriale prin prisma art. 107 C. proc. civ., în sensul în care instanţa competentă a soluţiona cererea de emitere a ordonanţei de plată este cea în a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Cluj Napoca a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ce reglementează competenţa alternativă, având în vedere că suma pentru care s-a solicitat emiterea ordonanţei de plată izorăsc dintr-un contract de locaţiune, iar societatea creditoare a înţeles să învestească instanţa de la locul situării imobilului.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea chiriei şi a utilităţilor, datorate de debitoare în temeiul unui contract de închiriere al cărui obiect material îl reprezintă imobilul situat în Bucureşti, Piaţa Presei Libere, nr. 1, Casa Presei Libere, corp A4.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., "Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă".

În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţii derivând dintr-un contract de locaţiune, acesteia nu-i sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin care legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă, stipulând că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului.

Înalta Curte reţine astfel că, în speţă, competentă în soluţionarea cauzei este atât Judecătoria Cluj Napoca, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei S.C. B. S.R.L., cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul creditoarei Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi S.A., prin administrator judiciar A.., alegerea între aceste instanţe, deopotrivă competente, aparţinând exclusiv creditoarei, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Referitor la invocarea excepţiei de necompetenţă, art. 130 alin. (2) dispune că:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, exceptând situaţiile expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga, iar dacă excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia fost înregistrată şi aceasta rămâne competentă, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Or, în condiţiile în care societatea creditoare a înţeles să sesizeze dintre instanţele deopotrivă competente, potrivit legii, pe cea de la locul situării imobilului (Bucureşti, sector 1), iar debitoarea nu şi-a exercitat dreptul de a contesta alegerea de competenţă, în condiţiile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ., prin formularea întâmpinării, şi nici la primul termen de judecată din 01 octombrie 2019, la care a fost legal citată, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa astfel sesizată nu se mai poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, după cum nici creditoarea nu mai poate reveni asupra alegerii instanţei competente.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de emitere a ordonanţei de plată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.