Competence assigned to the execution court for execution objection and title clarification, resolving negative jurisdictional conflict

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, la data de 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat, în principal, anularea formelor de executare pornite în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., iar în subsidiar, lămurirea titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 237/2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 381 din 13 aprilie 2022, Judecătoria Câmpeni a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată de către intimata C. S.R.L., prin întâmpinare; a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., împotriva dosarului execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., în favoarea Curţii de Apel Oradea pentru lămurirea titlului executoriu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a pornind de la premisa că, "printre altele", se solicită şi lămurirea titlului executoriu ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B. reprezentat de decizia nr. 237 A din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1167 A din 11 iulie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a declinat în favoarea Judecătoriei Câmpeni, judeţul Alba, competenţa de soluţionare a cauzei; a constatat conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea cu care a fost învestită, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., anularea actelor contestate, şi anume somaţia din 28 octombrie 2021 şi încheierea nr. 2 din 28 octombrie 2021, adică o contestaţie la executare propriu-zisă, de competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare, conform art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. doar pe ultima pagină, contestatorul a arătat:

"dacă nu veţi admite prezenta contestaţie la executare, solicit lămurirea titlului executoriu, prin explicarea către Executorul Judecătoresc a sintagmei de executare silită prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. S.R.L rezultat din titlul executoriu, coroborat cu prevederile Codului Muncii."

Aşadar, solicitarea contestatorului a constat în lămurirea executorului judecătoresc cu privire la dispozitivul încheierii nr. 638 pronunţate de Judecătoria Câmpeni, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviinţată executarea silită, întrucât în dispozitivul acelei încheieri s-a dispus:

"executarea silită prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. S.R.L." şi nicidecum al dispozitivului deciziei civile nr. 237 din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Câmpeni şi Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Câmpeni a apreciat asupra competenţei teritoriale prin prisma dispoziţiilor art. 714 alin. (3) C. proc. civ., reţinând că, în cauză, contestatorul a solicitat, printre altele, lămurirea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 237/2020 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2017, pe când Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a apreciat asupra incidenţei art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., având în vedere că cererea cu care a învestit instanţa reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă, de competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., prin care a solicitat anularea somaţiei din 28 octombrie 2021 şi a încheierii nr. 2 din 28 octombrie 2021, întocmite în dosarul nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Cu toate că a făcut o referire generică la lămurirea titlului executoriu, în realitate, solicitarea contestatorului inserată pe ultima pagină a cererii deduse judecăţii vizează lămurirea executorului judecătoresc cu privire la dispozitivul încheierii nr. 638 din 22 septembrie 2021, prin care Judecătoria Câmpeni a încuviinţat executarea silită, prin care s-a dispus:

"executarea silită prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. S.R.L." şi nicidecum al dispozitivului deciziei civile nr. 237 din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Cu alte cuvinte, în subsidiar, contestatorul a solicitat instanţei de executare să explice executorului judecătoresc în ce modalităţi şi în ce limite se poate efectua executarea silită încuviinţată prin încheierea pronunţată de Judecătoria Câmpeni.

Dreptul comun în stabilirea competenţei teritoriale în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare este reglementat de dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare. Totodată, art. 651 din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare astfel:,,(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, după cum s-a arătat, Judecătoria Câmpeni, prin încheierea nr. 638 din 22 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorului A., formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., la cererea creditoarei C. S.R.L.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare (paragraful 71).

Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare (paragraful 80).

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa care a încuviinţat executarea silită, adică Judecătoria Câmpeni, a devenit instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitorul A. împotriva executării silite.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.