Preventive seizure lifted after full payment of 108,612 RON civil damages under criminal judgment

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cererii dedusă judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pr rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede, în data de 5 iulie 2022, sub nr. x/2022, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Roşiori de Vede, strada x, judeţ Teleorman.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra imobilului situat în Roşiori de Vede, jud., Teleorman, pentru garantarea plăţii prejudiciului către partea civilă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman.

A mai arătat petenta că, întrucât prejudiciul în sumă de 108.612 RON a fost achitat, nu se mai justifică menţinerea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Roşiori de Vede strada x, judeţ Teleorman, cu număr cadastral x al UAT Roşiori de Vede.

În drept, petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 957 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1397 din 13 iulie 2022, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect ridicare sechestru asigurător, formulată de petenta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 22 iulie 2022, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

Prin rezoluţia de primire din 26 iulie 2022 s-a stabilit termen de judecată în data de 29 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în camera de consiliu, pentru soluţionarea cererii deduse judecăţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cererea formulată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că cererea este fondată pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra imobilului proprietatea petentei A., situat în Roşiori de Vede, jud., Teleorman, pentru garantarea plăţii prejudiciului către partea civilă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, iar prin sentinţa penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Dispoziţiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen. prevăd că, "după rămânerea definitivă a hotărârii penale, măsura asiguratorie poate fi contestată potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire".

Art. 397 C. proc. pen. prevede:

"(1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.

(2) În cazul când admite acţiunea civilă, instanţa examinează, potrivit art. 249-254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 255 şi 256.

(4) Dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

De asemenea, art. 600 C. proc. pen. stipulează:

"(1) Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispoziţiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(3) Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile."

Se reţine că, în cadrul procesului penal, măsurile asigurătorii au caracter de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului, ce au ca efect împiedicarea încheierii oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecţilor sau inculpaţilor, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situaţii juridice a bunurilor.

Aşadar, prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acţiunii penale sau acţiunii civile în cadrul procesului penal.

În cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea cererii formulate de petenta A., în temeiul art. 957 C. proc. civ., de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Roşiori de Vede, strada x, judeţ Teleorman, prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcţia Naţională Anticorupţie, motivat de faptul că prejudiciul stabilit prin hotărârea penală a fost achitat integral.

În atare condiţii, se observă, raportat la dispoziile legale anterior evocate, că, deşi legislaţia procesual penală nu conţine dispoziţii referitoare la ridicarea, la cerere sau din oficiu, a măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul procesului penal, această problemă de drept a fost tranşată de Curtea Constituţională prin pronunţarea mai multor decizii, astfel încât dispunerea unei soluţii de ridicare a măsurilor asigurătorii apare ca fiind pe deplin posibilă, însă numai cu respectarea anumitor condiţii legale.

Astfel, se reţine că instanţa de control constitutional, prin Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 8 aprilie 2016, parag. 32 şi următoarele, respectiv prin Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 1 martie 2016, parag. 18 şi următoarele, şi prin Decizia nr. 761 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/23.02.2017, parag. 18 şi următoarele, a statuat că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale - cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispoziţiile procesual civile, în temeiul art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziţii contrare.

Mai mult decât atât, Curtea Constituţională a constatat că "normele procesual civile, spre deosebire de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător [art. 955 din C. proc. civ., în caz de nedepunere a cauţiunii în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod], cât şi instituţia ridicării sechestrului asigurător - art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.. Aşadar, potrivit art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător". În aceste condiţii, Curtea reţine că legea procesual civilă reglementează pentru debitor un remediu eficient pentru ridicarea măsurii sechestrului asigurător, şi anume în cazul în care dă o garanţie - reală sau personală - îndestulătoare. Aşa încât, dacă se va constitui la dispoziţia creditorului o asemenea garanţie, debitorul este îndreptăţit să formuleze o cerere prin care să solicite ridicarea sechestrului, astfel încât bunurile sale vor fi scoase de sub măsura indisponibilizării."

Totodată, Curtea Constituţională a reţinut la par. 21 şi 23 din Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016 că:

"De asemenea, C. proc. civ. reglementează, în cuprinsul art. 751, situaţiile în care debitorul are posibilitatea fie de a opri executarea silită prin împiedicarea aplicării sechestrului, fie de a obţine ridicarea sechestrului în cazul în care a fost deja instituit. Cele două cazuri de împiedicare/ridicare a sechestrului prevăzute de art. 751 din C. proc. civ. sunt următoarele: a) debitorul plăteşte creanţa, inclusiv accesoriile şi cheltuielile de executare, în mâinile creditorului sau reprezentantului său având procură specială; b) debitorul face depunerea cu afectaţiunea specială prevăzută la art. 721 alin. (1) şi predă executorului recipisa de consemnare. (…)

23. Aşadar, având în vedere că normele procesual civile precitate reglementează cu privire la desfiinţarea măsurilor asigurătorii, la cerere, în ipotezele în care debitorul dă o garanţie - reală sau personală îndestulătoare, face depunerea cu afectaţiune specială ori plăteşte creanţa, inclusiv accesoriile, Curtea a constatat că, în măsura în care se face aplicarea acestora în materie penală, suspectul/inculpatul, faţă de care s-a dispus instituirea unei măsuri asigurătorii, poate solicita, pe parcursul procesului penal, desfiinţarea (ridicarea/încetarea) respectivei măsuri, dreptul de acces la justiţie şi dreptul la apărare fiind astfel garantate."

Raportat la considerentele instanţei de control constituţional, instanţa supremă apreciază că persoana interesată este îndreptăţită să formuleze o cerere prin care să solicite ridicarea măsurii sechestrului asigurător cu respectarea dispoziţiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente, constată că, în speţă, prin sentinţa penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 108.612 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, fiecare dintre inculpaţi în solidar pentru perioadele menţionate în rechizitoriu; s-a constatat că, din suma de 108.612 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale cu care s-a constituit parte civilă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, a fost achitată suma de 34.339 RON de către unul dintre inculpaţi; a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14.07.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe, asupra apartamentului nr. x din municipiul Roşiori de Vede, judeţul Teleorman, în suprafaţă de 94,02 mp, proprietatea inculpatei A..

De asemenea, petenta A. a făcut dovada prin adresa din 23 septembrie 2020, emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, că prejudiciul în cuantum de 108.612 RON a fost integral achitat, ipoteză în care nu mai subzistă motivele pentru menţinerea măsurii sechestrului asigurător.

În atare situaţie, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale incidente în cauză, în temeiul art. 957 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea petentei A. de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi menţinut prin sentinţa penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A., în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dispune ridicarea sechestului asigurător notat în foaia de sarcini a cărţii funciare nr. x Roşiori de Vede, în baza încheierii CF nr. x/2022, asupra imobilului apartament nr. x, în suprafaţă de 93 mp, identificat cu număr cadastral x, situat în Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, instituit prin ordonanţa nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi menţinut prin sentinţa penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.