Territorial jurisdiction conflict over contract annulment: applicability of consumer law exceptions to legal entities and alternative jurisdiction at place of performance

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, în data de 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, raportat la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1214, art. 1248, art. 1266 şi art. 1270 din C. civ.

În data de 16 august 2021 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care invocat excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea litigiului, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 380 din 13 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că pârâtul a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., iar reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, a arătat că se aplică dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care atrag competenţa Judecătoriei Timişoara.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a constatat că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză, pentru aplicarea acestora fiind necesar ca acţiunea să fie formulată de un consumator în calitate de reclamant împotriva unui profesionist, în calitate de pârât.

Potrivit art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004 care definesc noţiunea de consumator, instanţa a constatat că poate avea calitatea de consumator numai o persoană fizică sau o asociaţie, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată de o persoană juridică care nu se circumscrie noţiunii de consumator.

Concluzionând, această instanţă a reţinut aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 107 C. proc. civ., care consacră regula competenţei teritoriale de drept comun, respectiv instanţa competentă fiind cea de la sediul pârâtei, sens în care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 5320 din 31 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu S.C. B. S.A., în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, această instanţă a reţinut că, întrucât părţile nu au făcut o alegere de competenţă prin contractul de vânzare-cumpărare, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care în afară de instanţele prevăzute de art. 107 este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar şi în parte a obligaţiei în cazul cererilor privind anularea contractului.

Astfel, instanţa a constatat că Judecătoria Timişoara este competentă să soluţioneze cauza prin raportare la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ca instanţă în circumscripţia căreia se găseşte locul executării contractului, iar când două instanţe sunt competente să soluţioneze cauza, potrivit art. 116 din acelaşi cod, doar reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegere pe care si-a exprimat-o învestind Judecătoria Timişoara cu cererea de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la calitatea părţilor de profesionişti, fiind incidente dispoziţiile de drept comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului este una alternativă, iar alegerea între două instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantei.

Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, raportat la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1214, art. 1248, art. 1266 şi art. 1270 din C. civ.

În speţă, se reţine că, deşi se solicită anularea unui contract de vânzare-cumpărare produse electronice, nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dată fiind calitatea ambelor părţi de profesionişti, respectiv că potrivit art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Având în vedere că poate avea calitatea de consumator numai o persoană fizică sau o asociaţie, iar în speţă cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii a fost formulată de o persoană juridică care nu se circumscrie noţiunii de consumator, Înalta Curte reţine că în prezenta pricină sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care "În afară de instanţele prevăzute de art. 107- 112, mai sunt competente: 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, instituind o competenţă alternativă, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu exclud de la aplicare prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului în conformitate cu art. 116 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul a solicitat anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, arătând că a fost indus în eroare, întrucât oferta telefonică a fost pentru un aparat TV gratuit, iar factura lunii martie 2021 a indicat o sumă care conţinea o cotă parte pentru aparatul livrat.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 9.1 din Comanda pentru produse electronice standard (aflată la dosarul Judecătoriei Timişoara), părţile au prevăzut expres în contract că vânzătorul va livra produsele la adresa din Timişoara, sediul cumpărătorului.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 107 coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială să judece prezenta cauză revine atât judecătoriei în circumscripţia căreia are domiciliul pârâtul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cât şi judecătoriei în a cărei circumscripţie este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei din contract, respectiv sediul cumpărătorului din Timişoara, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara.

Chiar dacă pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale, se constată că reclamanta a înţeles să învestească, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Timişoara cu soluţionarea pricinii, iar prin sesizarea făcută de reclamantă, această instanţă, aflată în raza locului prevăzut în contract pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare, a devenit competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă, chiar competentă, a pierdut această prerogativă, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.