Territorial competence for contest against enforcement: continuity of the enforcement court's jurisdiction despite debtor's change of residence

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, în data de 30 septembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu intimatul C., contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 5/2018 al BEJ D., împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate la data de 13 februarie 2018, precum şi a oricăror acte subsecvente, solicitând instanţei să dispună, în principal, anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi pornită împotriva contestatorilor în dosarul de executare sus-menţionat, întrucât executarea a început fără să le fie comunicate o copie a titlului executoriu şi a somaţiei, conform art. 667 C. proc. civ., iar în subsidiar, anularea în parte a actelor de executare efectuate şi reevaluarea creanţei datorate de contestatori la suma de 2000 Euro şi 6280 RON, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 453, art. 705, art. 713 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13326 din 30 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivare, această instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (3) şi art. 651 alin. (1)- (3) C. proc. civ., a reţinut că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, competenţa stabilită de aceste dispoziţii legale având caracter absolut şi fiind reglementată prin norme de ordine publică.

Astfel, s-a reţinut că la data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 30 ianuarie 2018, debitorii au figurat ca având domiciliul în actul de identitate în municipiul Constanţa, iar în perioada 03.01.2018-02.01.2019, aşadar inclusiv la data sesizării executorului judecătoresc, aceştia au avut reşedinţa stabilită în sectorul 3 al municipiului Bucureşti.

Instanţa a mai apreciat că domiciliul debitorilor A. şi B., la data sesizării executorului judecătoresc, în sensul avut în vedere de C. proc. civ., era în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, aceasta fiind adresa la care debitorii locuiau efectiv, iar schimbarea domiciliului contestatorilor în sectorul 4 al municipiului Bucureşti începând cu anul 2021 nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, s-a stabilit că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitorilor la data sesizării executorului judecătoresc, aceasta fiind instanţa de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 192 din 19 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., arătând că la momentul demarării executării silite, domiciliul contestatorilor era în Constanţa, astfel cum rezultă şi din verificările efectuate din oficiu în DEPABD, iar în materia executării silite, prevederile art. 651 C. proc. civ. trebuie corelate cu dispoziţiile art. 88 şi art. 90 C. civ., în sensul că noţiunea de domiciliu vizează înţelesul rezultat din prevederile art. 27 alin. (1) O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, potrivit căruia domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală.

S-a mai reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, iar competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Conchizând, această instanţă a apreciat că, astfel cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, pentru determinarea competenţei trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori cererea de întoarcere a executării silite, în speţă competenţa fiind în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 6306 din 31 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, această instanţă a apreciat, raportat la prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., că la data la care intimatul a înregistrat la BEJ D. cererea de executare silită, respectiv la 30 ianuarie 2018, contestatorii A. şi B. au avut reşedinţa stabilită în Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 29 septembrie 2021 privind verificările efectuate în baza de date a evidenţei persoanelor administrată de DEPABD, precum şi din înscrisurile depuse de contestatori la dosarul cauzei .

Astfel, având în vedere că locuinţa contestatorilor la data sesizării organului de executare este criteriul în raport cu care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect contestaţia la executare, această instanţă a apreciat că nu este competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de contestatori, instanţa competentă fiind Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimatul C., împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 5/2018 al BEJ D., a încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate la data de 13 februarie 2018, precum şi a oricăror acte subsecvente, solicitând instanţei să dispună, în principal, anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite pornite împotriva contestatorilor în dosarul de executare sus-menţionat, întrucât executarea a început fără să le fie comunicate o copie a titlului executoriu şi a somaţiei, conform art. 667 C. proc. civ., iar în subsidiar, anularea în parte a actelor de executare efectuate şi reevaluarea creanţei datorate de contestatori la suma de 2000 Euro şi 6280 RON.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, iar a doua instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului şi ale dosarului execuţional nr. 5/2018 al BEJ D., Judecătoria Constanţa, secţia civilă este cea care a încuviinţat executarea împotriva debitorilor A. şi B., prin încheierea nr. 1772/2018 din data de 13 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând pentru identitate de raţionament aceste statuări şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Constanţa, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport de alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Constanţa, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Constanţa este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.