Conflict of jurisdiction over administrative concession contract enforcement: civil court competence under Art. 8(2) Law 554/2004 and territorial venue without express performance clause

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 01 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici- Arad a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei neachitate, a unor penalităţi în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă a debitului, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 1 şi 2 alin. (1) lit. c)1) teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Hotărârea Guvernului nr. 682/1994 privind aprobarea Metodologiei pentru concesionarea de terenuri şi construcţii din zonele libere, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Hotărârea nr. 449/1999 privind înfiinţarea Regiei Autonome Administraţia Zonei Libere Curtici Arad.

Prin sentinţa civilă nr. 629 din 16 septembrie 2020, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, conform cărora instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze orice litigii care apar în legătură cu încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

De asemenea, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 759 din 10 noiembrie 2020, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cât şi a art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) din C. proc. civ., întrucât aceste prevederi stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de drept civil, iar potrivit criteriului valoric, cauza este de competenţa judecătoriei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 6977 din 27 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)1), art. 8 alin. (2) teza a II-a şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, reţinând că sunt competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor administrative instanţele civile de drept comun.

A mai arătat că determinarea instanţei competente material şi teritorial, în cazul litigiilor privind executarea contractelor administrative, se face potrivit dispoziţiilor din C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, care prevăd că este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, reclamantul având, potrivit art. 116 din C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 4029 din 5 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă la primul termen de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi tipul contractului de concesiune încheiat între părţi, respectiv concesiune de bunuri, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, ci cele ale art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin decizia nr. 2798 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând decizia nr. 1973 din 6 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 522 din 16 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea de revizuire, a anulat decizia nr. 2798 din 15 decembrie 2021 şi a trimis regulatorul de competenţă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei pronunţate în revizuire, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad a declarat recurs, care a format obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 178 din 26 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cu unanimitate, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata A. S.R.L., prin întâmpinare. Cu majoritate, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad împotriva deciziei nr. 522 din 16 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022. Cu opinia separată a domnului judecător B. în sensul admiterii recursului declarat de Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad împotriva deciziei nr. 522 din 16 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei neachitate, a penalităţilor în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă a debitului, în baza contractului de concesiune încheiat de părţi cu privire la un teren amplasat în incinta Zonei Libere Curtici Arad.

Cu titlu preliminar, se impune a fi precizat faptul că prin decizia nr. 522 din 16 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admisă cererea de revizuire a deciziei nr. 2798 din 15 decembrie 2021 prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, a fost anulată hotărârea atacată şi trimis regulatorul de competenţă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de revizuire a apreciat că prin decizia nr. 1973 din 6 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în raport de care s-a invocat contrarietatea deciziei atacate, s-a reţinut că prevederile legale care reglementează competenţa teritorială a ordonanţei de plată, respectiv cele cuprinse la art. 1016 C. proc. civ., fac trimitere la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă, iar în stabilirea instanţei competente a soluţiona ordonanţa de plată, prin decizia respectivă s-a analizat şi temeiul juridic al pretenţiilor reclamantei în fond pentru a se putea determina, în sensul dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., competenţa instanţei în procedura ordonanţei de plată, prin stabilirea, în mod necesar şi prioritar, a competenţei instanţei în judecarea fondului cauzei.

Aşadar, având în vedere că prin decizia dată în revizuire s-a statuat că decizia nr. 1973 din 6 octombrie 2021 se bucură de autoritate de lucru judecat, considerentele acestei hotărâri se impun cu putere obligatorie instanţei învestite cu rejudecarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat în cuprinsul deciziei nr. 1973 din 6 octombrie 2021, pretenţiile reclamantei derivă dintr-un contract de concesiune care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actelor administrative.

Totodată, s-a apreciat, relativ la competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii, că sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 ce stabilesc că aparţine instanţelor civile de drept comun.

Deopotrivă, prin decizia anterior menţionată a fost analizat contractul de concesiune nr. x din 07 martie 2002, încheiat între părţi şi s-a mai reţinut că la art. 10.2 din contract s-a stabilit că "orice neînţelegere, pretenţii sau litigiu ce decurg din sau în legătură cu executarea şi interpretarea prezentului contract (...) vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti române competente", fără să se prevadă vreun criteriu de determinare a competenţei, în funcţie de locul executării obligaţiilor asumate.

În aceste condiţii, s-a apreciat că pentru stabilirea instanţei competente teritorial devine incidentă regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ., care se referă la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtului, iar cum în speţă sediul pârâtului se află în Otopeni, judeţul Ilfov şi întrucât acesta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competenţa teritorială de judecată în primă instanţă a pricinii aparţine Judecătoriei Buftea, legal învestită prin sentinţa de declinare.

În plus, s-a constatat că nu se poate vorbi despre "un loc implicit al executării obligaţiilor" decurgând din faptul că obiectul contractului îl reprezintă concesionarea unui teren în Arad (ceea ce ar fi de natură să atragă competenţa Judecătoriei Arad) întrucât, în sensul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - care reglează competenţa în astfel de situaţii, legate de executarea convenţiilor - este necesar ca părţile să prevadă expres un astfel de loc al executării, el neputând fi dedus implicit, în absenţa unei clauze.

De asemenea, s-a reţinut că este lipsit de relevanţă faptul că plăţile urmau a fi efectuate în conturi deschise la C., iar pentru ca "locul plăţii" să fie relevant în stabilirea competenţei teritoriale este necesar să fie incidentă norma art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care vizează însă "cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare", neregăsită în speţă.

În acest context, raportat la obiectul litigiului care vizează pretenţii ce decurg din executarea unui contract administrativ, s-a conchis că cererea formulată de reclamantă este de competenţa exclusivă a instanţei de la sediul pârâtei şi cum pârâta are sediul în localitatea Buftea, jud. Ilfov, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente, raportat la dezlegările obligatorii din cuprinsul hotărârii date asupra revizuirii, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.