Scope of rectification, clarification, and completion proceedings: Exclusion of substantive appeals against judicial errors and enforcement of formality requirements over unconstitutionality objections

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 iulie 2022, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, petentul a arătat că instanţa, sub sancţiunea anulării cererii a dispus achitarea unei taxe judiciare de timbru, document care a fost transmis în original la dosarul cauzei, dar excepţia de neconstituţionalitate aferentă acestei taxe judiciare de timbru a fost ignorată, sens în care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale.

În continuare, petentul a susţinut că au fost ignorate de către instanţe probe certe, sens în care a arătat că depune confirmarea de primire prin poştă a cererilor formulate, respectiv îndreptare, lămurire şi completare, precum şi cererea de apel împotriva sentinţei civile nr. 14974/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

A mai arătat că altă probă certă ignorată de instanţe este reprezentată de documentele doveditoare privind sume achitate asociaţiei fără chitanţă; în acest sens, a arătat că a depus centralizator şi fotocopii certificate de pe chitanţe cu sumele pe care le-a achitat lunar, care au fost ignorate.

Petentul a opinat că promovarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi soluţionarea lor ar fi eliminat încălcările Constituţiei şi ale legislaţiei în materie.

Astfel, petentul a solicitat să fie analizate, în ordine cronologică, cererea de completare a sentinţei civile nr. 14974/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, cererea de apel îndreptată împotriva sentinţei anterior menţionate şi cererea de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 2155/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, pentru a i se permite acestuia accesul la justiţie.

S-a mai arătat că au fost ignorate de către instanţe întâmpinarea depusă la fond, cererea de completare şi cererea de apel formulate împotriva hotărârii primei instanţe.

În cuprinsul cererii de îndreptare, lămurire şi completare a dispozitivului, petentul a formulat şi cerere de revizuire şi contestaţie în anulare, cereri care prin rezoluţia de primire au fost înaintate la compartimentul registratură în vederea repartizării aleatorii.

Analizând cererea formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:

a) Analizând cererea de îndreptare eroare materială, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".

Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, aceste erori putând viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale, enumerarea cuprinsă în textul legal fiind una exemplificativă.

Pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, finalitate posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru a fi întrunite cerinţele de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, acestea trebuie să se circumscrie noţiunii de "eroare materială", în sensul unor greşeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze însăşi soluţia pronunţată, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale pretinse erori de judecată.

Or, în speţă, se constată că, deşi petentul a invocat prevederile art. 442 C. proc. civ., ce reglementează instituţia îndreptării erorii materiale, în realitate, prin argumentele formulate, acesta s-a limitat la a susţine nemulţumirile sale cu privire la modul de soluţionare a cererii de completare a sentinţei civile nr. 14974/2015 în dosarul nr. x/2014 şi a cererii de apel îndreptate împotriva aceleiaşi hotărâri, neinvocând, astfel, erori care să vizeze decizia nr. 2155 din 20 octombrie 2021 şi care să poată fi îndreptate de către instanţă în temeiul art. 442 C. proc. civ.

b) Analizând cererea de lămurire a dispozitivului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Din interpretarea normei legale enunţate rezultă că instituţia reglementată de art. 443 C. proc. civ. vizează ipoteza în care se impune explicitarea dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din cuprinsul acestuia.

În speţă, petentul a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de suspendare din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Prin cererea formulată petentul nu a dezvoltat argumente care să vizeze o clarificare a înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei nr. 2155/2020, ipoteză în care Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 443 alin. (1) C. proc. civ., întrucât textul legal are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii, ceea ce nu este cazul în speţă, iar motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei înscrisă în dispozitiv nu intră sub incidenţa procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

c) Analizând cererea de completare a dispozitivului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Petentul a solicitat completarea deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2022, întrucât au fost ignorate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză, deşi a depus taxa judiciară de timbru, fiind ignorate probele aflate la dosar.

Analizând hotărârea a cărei completare se solicită, Înalta Curte observă că, în cuprinsul deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, completul învestit cu soluţionarea recursului a apreciat că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu vizează condiţiile de admisibilitate în principiu a recursului ce se impun a fi verificate prioritar, respectiv că numai în ipoteza în care se va constata că recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României vor putea fi analizate din perspectiva art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, instanţa de recurs a analizat prioritar dacă recursul îndeplineşte condiţiile de formă şi a constatat că cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate relative la încheierea de suspendare atacată, reţinând că, prin cererea de recurs, recurentul ar fi trebuit dezvolte argumente prin care să tindă a demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de curtea de apel, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În acest sens, instanţa de recurs a apreciat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi a anulat recursul declarat de recurentul A..

În aceste condiţii, se reţine, contrar argumentelor petentului, că instanţa de recurs nu a ignorat excepţiile de neconstituţionalitate invocate, ci a apreciat că prioritară este analiza condiţiilor de formă a recursului, iar numai în ipoteza în care recursul ar fi fost admisibil în principiu, s-ar fi impus analiza excepţiilor indicate de recurent.

Cu privire la taxa judiciară de 20 RON achitată de petent şi la care face referire în cuprinsul cererii deduse judecăţii, se reţine că această taxă i-a fost pusă în vedere pentru soluţionarea căii de atac a recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare, stabilită în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deci, nu pentru soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, care, de altfel, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Referitor la susţinerea petentului că instanţa de recurs a ignorat probele de la dosar, se reţine, din examinarea textului art. 444 alin. (1) C. proc. civ., că această dispoziţie legală se referă la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale; or, susţinerile petentului nu se circumscriu în ipoteza acestei norme, acesta nepretinzând nesoluţionarea unor cereri care să vizeze obiectul litigiului, respectiv a unei căi de atac, ci a invocat o pretinsă nesoluţionare a unor cereri de administrare a unor probe.

De asemenea, excedează analizei prezentei instanţe cererea petentului referitoare la completarea sentinţei civile nr. 1497/2015 şi la cererea de apel ce vizează aceeaşi sentinţă.

Prin urmare, susţinerile petentului, în sensul că se impune îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sunt neîntemeiate, acesta fiind, în realitate, nemulţumit de soluţia de anulare a căii de atac a recursului.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 441-443 C. proc. civ., cererea formulată de petentul A. urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.