Recusal based on alleged absolute incompatibility filed after closure of debates rejected as inadmissible

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse cererile formulate de petentul A. privind recuzarea domnului judecător B., respectiv a doamnei judecător C., ca inadmisibile.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul cererii de recurs, încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a a învederat că în perioada 20.11.2021-03.12.2021 a fost în carantină forţată instituită de Direcţia de Sănătate Publică, ca urmare a infectării cu virusul SARS COV-2, sens în care termenul de recurs curge de la data de 06 decembrie 2021.

Cu privire la reţinerea din cuprinsul încheierii atacate în sensul că cererile de recuzare au fost depuse la 08 noiembrie 2021, după închiderea dezbaterilor şi soluţionarea dosarului, recurentul a învederat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dat fiind conţinutul prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii recuzaţi nu au voie să judece aceeaşi pricină, respectiv în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2019, incompatibilitatea fiind absolută.

Recurentul a mai arătat că, ţinând cont de art. 41 alin. (1), art. 45 şi art. 47 C. proc. civ., nu are relevanţă faptul că cererile de recuzare au fost formulate la 08 noiembrie 2021, după închiderea dezbaterilor, deoarece au fost respectate dispoziţiilor anterior evocate.

La data de 07 decembrie 2021, recurentul a depus completări la cererea de recurs depusă iniţial, arătând că, la data de 06 decembrie 2021, a formulat cerere de studiere a dosarului, la Curtea de Apel Bucureşti, şi a observat încheierea din 18 octombrie 2021, în care s-a menţionat componenţa completului: Preşedinte D., judecător E. şi judecător C. şi grefier F., precum şi decizia nr. 739/R/2021 din 02 noiembrie 2021, completul fiind constituit din Preşedinte B., judecător G. şi judecător C. şi grefier F..

Astfel, recurentul a susţinut că doamna judecător C. a pronunţat două hotărâri, prin care a soluţionat aceeaşi pricină, respectiv contestaţia în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, doamna judecător C. nu trebuia să participe la judecarea cauzei la termenul din 02 noiembrie 2021, decizia civilă nr. 739/R din 02 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind lovită de nulitate.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor Municipiul Bucureşti, prin primar general şi H., care nu au depus întâmpinare.

3. Procedura de filtru

Prin încheierea din 18 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021 şi a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea acestuia.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de recuzare formulate în cauză, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 45 C. proc. civ. şi susţinând că cererile de recuzare puteau fi formulate oricând întrucât vizează un motiv de incompatibilitate absolută.

Critica recurentului, deşi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este fondată.

Se observă că prin încheierea atacată au fost respinse cererile de recuzare formulate de petent la data de 8 noiembrie 2021, pe considerentul că au fost formulate ulterior închiderii dezbaterilor şi soluţionării dosarului prin decizia nr. 739R/02.11.2021, fiind astfel nerespectate dispoziţiile legale incidente.

Analizând cererile de recuzare se constată că petentul a invocat dispoziţiile art. 41 C. proc. civ., potrivit cu care "Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs."

Dispoziţiile legale anterior evocate reglementează cazurile de incompatibilitate absolută, iar pentru a putea fi reţinute trebuie să fie incidentă una dintre ipotezele reglementate de textul legal.

Or, în cuprinsul cererilor de recuzare, petentul a susţinut că cei doi judecători au pronunţat hotărâri în alte dosare, iar nu că ar fi pronunţat decizia nr. 221R din 18 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, atacată cu contestaţie în anulare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 în cadrul căruia au fost invocate incidentele procedurale.

Aşadar, prin cererile formulate, petentul a invocat un caz de incompatibilitate relativă, în sensul că judecătorii recuzaţi şi-au spus anterior părerea, incident care trebuia invocat în condiţiile art. 44 C. proc. civ., respectiv înaintea de începerea oricărei dezbateri, iar pentru împrejurările ivite în cursul procesului, conform art. 44 alin. (2) din acelaşi cod, de îndată ce partea a luat la cunoştinţă de motivele de recuzare.

În aceste condiţii, criticile recurentului în sensul că în cauză este vorba despre un caz de incompatibilitate absolută, care poate invocat oricând în condiţiile art. 45 C. proc. civ., sunt nefondate.

Dispoziţiile art. 45 C. proc. civ. prevăd că incompatibilitatea absolută poate fi invocată în orice stare a pricinii, însă aceasta nu însemnă că incidentul procedural poate fi invocat şi după finalizarea procesului, prin epuizarea căilor extraordinare de atac şi după luarea la cunoştinţă a soluţiei pronunţate în cauză.

Prin urmare, dat fiind faptul că recurentul a formulat cererile de recuzare după închiderea dezbaterilor şi soluţionarea dosarului, contrar susţinerilor acestuia, este deplin legal raţionamentul instanţei învestite cu soluţionarea incidentului procedural, care a apreciat că cererile au fost formulate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi, în consecinţă, le-a respins ca inadmisibile.

Referitor la susţinerea recurentului că instanţele anterioare au respins recursul cu încălcarea dispoziţiilor art. 460 alin. (3) din C. proc. civ., se constată că aceste aspecte nu vizează încheierea prin care au fost respinse cererile de recuzare, ci fondul raportului juridic, sens în care nu pot fi primite şi analizate de către prezenta instanţă.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2022.