State liability for revolutionary-era acts: appeal annulled for failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 08 febraurie 2021, reclamantele A., B. şi C., în calitate de mamă, soţie supravieţiuitoare şi fiică a eroului martir D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului la plata, pentru fiecare reclamantă, a sumei de 300.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale, precum şi la plata de daune materiale în cuantum de 100.000 RON în favoarea reclamantei C..

În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 998-999 şi art. 1.000 C. civ. de la 1864, precum şi celelalte dispoziţii legale la care au făcut referire în acţiune.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 13 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, au fost respinse excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiate; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor; a fost respinsă cererea formulată de reclamantele A., C. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finantelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 345 din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamantele A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 13 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantele A., C. şi B..

Recurentele-reclamante au arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material privind raportul dintre comitent şi prepus, respectiv raportul dintre un fost şef de stat şi statul pe care l-a reprezentat, în condiţiile în care, în cauză, Statul Român acţiona la instrucţiunile şi ordinele fostului preşedinte, iar nu invers.

Interpretarea instanţei de apel este greşită inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia în 1989, în sensul că acestea nu au nici o relevanţă şi nici legile ce au fost edictate cu titlu de recunoştinţă faţă de persoanele persecutate între anii 1945-1989, Statul Român râmânând răspunzător pentru faptele fostului preşedinte.

În susţinerea răspunderii statului, recurentele-reclamante au invocat dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 221 şi art. 224 alin. (1) C. civ.

Conchizând, recurentele au susţinut că, în opoziţie cu cele reţinute de către instanţa de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă şi este ţinut să răspundă pentru faptele fostului preşedinte, în calitate de conducător suprem, fapte ce au generat moartea şi rănirea gravă a persoanelor ce au avut o implicare în evenimentele din timpul Revoluţiei Române din 1989.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a solicitat respingerea recursului.

A arătat intimatul că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu se verifică raportul de subordonare a fostului şef suprem al statului în condiţiile în care fostul preşedinte era reprezentantul statului, iar într-un regim de tip dictatorial ca cel supus analizei nu se poate aprecia că statul prin organismele sale de la acea vreme avea prerogativa îndrumării, direcţionării şi controlării şefului său suprem, titulatură consacrată în acea perioadă.

S-a mai susţinut că pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, nu poate fi chemat în judecată în calitate de comitent pentru fapta fostului preşedinte E., care nu a avut calitatea de prepus al Statului Român şi nu a acţionat la instrucţiunile şi ordinele statului, respectiv nu a existat vreo dispoziţie sau vreo însărcinare din partea statului şi nici un raport de subordonare în baza căruia statul să poată da ordine şi instrucţiuni fostului preşedinte E..

Nu se poate aprecia că faptele ilicite ce fac obiectul cauzei au fost săvârşite în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, în condiţiile în care tocmai în considerarea săvârşirii lor, cu depăşirea evidentă a atribuţiilor sale, fostul dictator comunist a fost condamnat.

În cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi pentru răspunderea comitentului, astfel încât dezlegarea dată de instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, este corectă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin adresa emisă de instanţă la data de 01 martie 2022 şi comunicată recurentelor la data de 09 martie 2021 (potrivit proceselor-verbale de înmânare de la filele x şi 33), acestora li s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentele au formulat cerere de reexaminare, înaintată spre soluţionare completului imediat următor.

Prin încheierea din 29 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentele A., C. şi B. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Încheierea a fost comunicată recurentelor la data de 12 aprilie 2022 (potrivit proceselor-verbale de înmânare de la filele x şi 44).

Potrivit citativului aflat la dosarul de recurs, pentru termenul de judecată stabilit în data de 29 septembrie 2022, recurentele-reclamante au fost citate cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Totodată, potrivit notei întocmite de grefierul de şedinţă, în urma verificărilor efectuate la arhiva şi registratura instanţei, recurentele nu au depus, până la momentul pronunţării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În aceste condiţii, cum recurentele-reclamante nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport cu prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât devine incidentă sancţiunea anulării recursului declarat de reclamantele A., C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 345 din data de 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A., C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 345 din data de 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.