Jurisdiction for contesting enforcement: enforcing court retains exclusive competence over execution incidents despite debtor’s domicile

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al C., inclusiv anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, în raport de domiciliul legal al contestatorului, susţinând că acesta nu figurează cu domiciliu sau reşedinţă în România.

2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 1430 din 1 martie 2022, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că, potrivit deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţele de judecată, inclusiv sub aspectul considerentelor decizorii, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Astfel, în respectiva executare silită, nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată ca fiind instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Constatând că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 14 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 6159 din 21 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, la data formulării cererii de executare silită debitorul avea domiciliul în Braşov.

Prin încheierea din 14 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor titlului executoriu.

Interpretând decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa a apreciat că nu se poate stabili că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât, în cauză, nu este îndeplinită situaţia premisă expusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în paragr. 48, în sensul că, în titlul executoriu nu figurează mai mulţi debitori care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, ci un singur debitor.

De asemenea, a constatat că, pentru a fi incidente regulile de stabilire a instanţei de executare, astfel cum au fost expuse în decizia nr. 20/2021, este necesar ca cel puţin unul dintre debitorii din titlul executoriu, să aibă domiciliul în circumscripţia instanţei care a încuviinţat executarea silită şi că nu se poate interpreta că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dorit extinderea efectelor unicităţii instanţei de executare, în orice situaţie, ci că a analizat şi interpretat doar situaţia cu care a fost sesizată. Cum în paragr. 48 al deciziei s-a consemnat că debitorii au domicilii sau sedii situate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, sintagma "în raza de competenţă" înseamnă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dar prin raportare la unul sau unii dintre debitori, nu prin raportare la toţi debitorii.

Dacă s-ar admite o asemenea interpretare, s-ar ajunge la o situaţie de nonsens juridic în cazul invocării necompetenţei instanţei ce a încuviinţat executarea silită, pe calea contestaţiei la executare. Astfel, a apreciat că instanţa învestită cu contestaţia la executare ar trebui să constate că este competentă şi că este instanţa de executare, în temeiul deciziei nr. 20/2021, pentru ca, ulterior, să reţină că motivul de contestaţie este întemeiat, respectiv că nu este instanţa de executare, pentru că nu sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru niciunul dintre debitori.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al C., inclusiv anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată executarea silită este reprezentat de sentinţa penală nr. 1780 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 319/Ap din 12 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în acelaşi dosar.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că executarea silită a debitorului A. a fost încuviinţată prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, la solicitarea petentei Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti C. privindu-l pe creditorul B..

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor; (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare; (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul deciziei (paragr. 47), s-a reţinut că problema de drept care a format obiectul recursului în interesul legii, potrivit orientărilor jurisprudenţiale relevate, a vizat competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare, în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia la executare este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, ipoteza analizată în recurs în interesul legii se suprapune situaţiei de fapt deduse judecăţii, astfel că dezlegările Înaltei Curţi vor avea înrâurire asupra determinării instanţei de executare competente să soluţioneze contestaţia la executare pendinte.

Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a reţinut (în paragr. 70) că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A..

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care impun introducerea oricărei contestaţii la instanţa de executare care este, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2022.