Revision admissibility: failure to prove triple identity and prior consideration of res judicata in conflicting credit contract enforcement rulings

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 20 mai 2022, sub nr. x/2022, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta a susţinut că hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă dispoziţiile art. 431 alin. (2) din acelaşi cod.

A arătat că decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă este potrivnică deciziei nr. 326A din 11 martie 2019 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin decizia nr. 352 din 19 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, contrarietatea vizând validitatea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A., pe care Curtea de Apel l-a considerat nul parţial, în ceea ce priveşte clauza prevăzută de art. 3.4, având ca obiect penalităţi de întârziere, iar Tribunalul Hunedoara l-a considerat valid în întregime, prin soluţia ce permite creditorului continuarea executării silite asupra unui debit care include aceste penalităţi.

Revizuenta a susţinut că există două hotărâri definitive contradictorii, care au tranşat în mod diferit validitatea şi întinderea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A., cea de-a doua hotărâre, fiind pronunţată cu nesocotirea puterii de lucru judecat a primei hotărâri, existând identitate între cele două procese, în privinţa părţilor, şi parţială de obiect, referitoare la întinderea titlului executoriu. Totodată, a arătat că hotărârile potrivnice au fost date de instanţe de grad diferit, în dosare distincte.

A menţionat că, deşi intimata C. nu a fost parte în litigiul anterior, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A. a fost contestat, din punctul de vedere al validităţii şi întinderii creanţei pe care acesta o conţine şi în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii apelului pentru lipsa semnăturii şi pentru nelegala timbrare, excepţia tardivităţii apelului şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C., invocate de intimata A. prin întâmpinare. A admis apelul declarat de intimata în contestaţie C. împotriva sentinţei civile nr. 189/2021 pronunţate de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2017 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele D. şi Intrum Justitita Debt Finance AG (actual C.). A respins, ca nefondat apelul incident declarat de contestatoarea A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

3. Hotărârea în raport de care se solicită revizuirea

Prin decizia nr. 326 din 11 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 549 din 26 iulie 2018 pronunţate de Judecătoria Brad. A schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi S.C. D. A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.4 din contractul nr. RBx din 15 iulie 2013 privind dobânda penalizatoare şi le-a obligat pe pârâte la recalcularea debitului fără a ţine seama de această dobândă. Le-a obligat pe pârâte la plata sumei de 1.635 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de către apelanta-reclamantă.

Decizia nr. 326 din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a rămas definitivă prin decizia nr. 352 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta B. S.A..

3. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 26 septembrie 2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondate.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 23 mai 2022, Completul nr. 8, învestit aleatoriu cu soluţionarea cererii de revizuire, a stabilit termen de judecată la 29 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Examinând cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., raţiunea normei constând în necesitatea înlăturării încălcării acesteia în cazul în care instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti - Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Analizând condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile mai sus citate, în raport de litigiile în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentei sunt potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, litigiul asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele S.C. D. şi B. S.A., îndreptată împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F. şi contestaţie la titlu, vizând aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x pentru a justifica executarea silită, iar, în subsidiar, să se constate caracterul abuziv al clauzei înscrise la pct. 3.4 al contractului de credit şi să se dispună recalcularea debitului datorat fără a se ţine cont de dobânda majorată.

Prin sentinţa civilă nr. 189 din 14 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Brad a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 222/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F.. A respins, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive contestaţia la executare faţă de intimata S.C. D.

Prin decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, supusă revizuirii în cauza pendinte - Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii apelului pentru lipsa semnăturii şi pentru nelegala timbrare, excepţia tardivităţii apelului şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C., invocate de intimata A. prin întâmpinare. A admis apelul declarat de intimata în contestaţie C. împotriva sentinţei civile nr. 189/2021 pronunţate de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2017 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele D. şi Intrum Justitita Debt Finance AG (actual C.). A respins, ca nefondat apelul incident declarat de contestatoarea A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cel de-al doilea litigiu, în care a fost pronunţată decizia nr. 326A din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a cărei autoritate de lucru judecat pretinde revizuenta că a fost încălcată, face obiectul dosarului nr. x/2018 şi a vizat acţiunea în constatarea nulităţii clauzelor stipulate în art. 3.4 al contractului de credit nr. x din 15 iulie 2013, încheiat de reclamanta A. cu pârâta B. S.A., acţiune ce a fost respinsă de Judecătoria Brad prin sentinţa civilă nr. 549 din 26 iulie 2018.

Prin decizia nr. 326A din 11 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 549 din 26 iulie 2018 pronunţate de Judecătoria Brad. A fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi S.C. D. S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.4 din contractul nr. RBx din 15 iulie 2013 privind dobânda penalizatoare, pârâtele fiind obligate la recalcularea debitului fără a ţine seama de această dobândă.

Decizia nr. 326A din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a rămas definitivă prin decizia nr. 352 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta B. S.A..

Se observă, astfel, că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cele două litigii în care au fost pronunţate hotărârile pretins contrare având părţi, obiect şi cauză diferite.

Cât priveşte examinarea condiţiei ca în cel de-al doilea dosar să nu se fi analizat hotărârea pronunţată în primul litigiu, Înalta Curte reţine că nici aceasta nu este îndeplinită.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în cele două litigii în care au fost pronunţate hotărârile pretins contrare s-a pus problema examinării contractului de credit nr. x din 15 iulie 2013, din perspectiva contestaţiei la executare şi la titlu deduse judecăţii în dosarul nr. x/2018, şi a acţiunii în constatare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

În dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunţată decizia supusă revizuirii, Tribunalul Hunedoara a analizat aspectele statuate prin decizia nr. 326A din 11 martie 2019, apreciind că soluţia de desfiinţare a formelor de executare silită în dosarul execuţional este lipsită de temei numai în limita sumelor calculate şi executate în baza clauzei constatate abuzive (art. 3.4 din contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013), celelalte clauze, nefiind anulate, putând servi la recuperarea creanţei datorate de revizuentă, împreună cu dobânzile şi accesoriile asumate în baza clauzelor contractuale rămase valabile.

Tribunalul a mai reţinut că soluţia din sentinţa nr. 549/2018 pronunţată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2018, definitivă conform deciziei nr. 326/A/2019 a Tribunalului Hunedoara şi deciziei civile nr. 352/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, conduce şi impune, în cadrul executării silite, la recalcularea debitului rămas de executat, aspect care, în lipsa administrării de către contestatoare a probei cu expertiza contabilă, poate fi complinit în faţa executorului judecătoresc prin refacerea calculului cuantumului creanţei, de către creditoare, prin scăderea sumelor percepute sau executate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, prin calculul dobânzilor sumelor ce se impun a fi restituite şi, eventual, prin compensări corespunzătoare.

Faţă de aceste aspecte expuse, Înalta Curte constată că dezlegările date de Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 326/A din 11 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, au constituit obiect al analizei în decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, acestea nefiind contrazise prin considerentele reţinute, ci reluate, în scopul susţinerii soluţiei adoptate asupra apelului creditoarei cu privire la limitele în care urmează a se efectua executarea silită, ţinându-se cont de partea titlului executoriu care nu a fost modificată urmare a dispoziţiilor deciziei civile nr. 326/A/2019.

Or, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care, prin decizia atacată, s-a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată revizuenta A. împotriva deciziei nr. 342/A din 19 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2022.