Jurisdiction over garnishment validation assigned to debtor's domicile court, not execution-granting court

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 16.12.2021 sub nr. x/2021, petentul B.E.J. A., în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 10963,03 RON, ca urmare a refuzului de a-şi executa obligaţiile prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art. 783 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoarea la data înregistrării cererii de executare.

Cu privire la competenţa de a judeca prezenta cerere de validare a popririi, a arătat că cererea de executare a fost înregistrata de BEJ la data de 08.04.2015, astfel aplicabile sunt dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de executare. Prin urmare dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. indică instanţa de executare ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se afla sediul debitorului, în prezenta cauză Judecătoria Botoşani.

Prin sentinţa nr. 1170 din 20 aprilie 2022, Judecătoria Botoşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Botoşani, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, a reţinut că sunt aplicabile cele stabilite prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, faţă de împrejurarea că executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin încheierea din 12 februarie 2015, prin care a investit cu formulă executorie contractul de credit nr. x/28.05.2009.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 9073 din 7 iulie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că, potrivit art. 790 (fost art. 789) alin. (1) din C. proc. civ., soluţionarea cererii de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare. Părţile nu pot deroga prin propria voinţă de la aplicarea acestei norme, întrucât competenţa teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Totodată, raportat la prevederile art. 651 (fost art. 650) alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Pe cale de consecinţă, întrucât domiciliul debitoarei, la data formulării cererii de executare silită, cât şi în prezent de altfel, se afla în judeţul Botoşani, instanţa de executare este Judecătoria Botoşani căreia îi aparţine astfel competenţa de soluţionare, Judecătoria Sectorului 2 fiind necompetentă pentru acest motiv.

Instanţa a arătat că decizia în recurs în interesul legii invocată în hotărârea de declinare anterioară nu este aplicabilă, fiindcă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a învestit cu formulă executorie un contract de credit, în dosarul execuţional nr. x/2015, pe motiv că s a avut în vedere sediul ales al creditorului de la acel moment. Or, învestire cu formulă executorie nu reprezintă încuviinţarea executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 08.04.2015, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Art. 640 indice 1 alin. (2) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 8 aprilie 2015, "Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales."

Ca urmare, învestirea cu formulă executorie, deşi reprezintă o etapă a executării silite, nu se realizează de instanţa de executare, nefiind parte din procedura de executare silită .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 08.04.2015, stabileşte în favoarea Judecătoriei Botoşani competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.