Divorce jurisdiction conflict: territorial competence when neither spouse resides at the last common residence and the defendant is incarcerated abroad

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată în data de 2 februarie 2013 la Primăria Comunei Moldova-Suliţa, din cuplă comună; reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă şi anume acela de C.; exercitarea autorităţii părinteşti în exclusivitate de către reclamantă cu privire la minorii D., E., şi F., stabilirea locuinţei minorelor la mamă, şi obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare de întreţinere pe seama minorelor în cuantum de 1/2 din venitul net începând cu data introducerii cererii de chemare judecată.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea formulată de reclamantă nu este de competenţa Judecătoriei Timişoara, în raport de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ultima locuinţă comună a părţilor a fost în jud. Suceava, aspect ce rezultă şi din certificatul de căsătorie, depus de reclamantă, sens în care a solicitat declinarea cauzei la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Prin sentinţa nr. 14663 din 10 decembrie 2021, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de către reclamanta A. către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava.

În motivare, a reţinut că din certificatul de căsătorie rezultă că ultimul domiciliu comun al soţilor ar fi fost în com. Moldova Suliţa, unde pârâtul îşi are domiciliul, care se află în circumscripţia judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, instanţă căreia îi revine competenţa, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc judeţul Suceava a pronunţat sentinţa nr. 483 din 9 iunie 2022, prin care declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi Judecătoria Timişoara, a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a arătat că, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, iar dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre aceştia nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia locuieşte pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Prin urmare, instanţa a apreciat că nu are relevanţă în cauză locul încheierii căsătoriei şi chiar dacă ultimul domiciliu al soţilor ar fi fost în jud. Suceava, aşa cum s-a susţinut cu ocazia concluziilor, având în vedere că niciunul din soţi nu mai locuieşte acolo.

După cum a precizat reclamanta în cererea de chemare în judecată, care a ales ca instanţă competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Timişoara, locuieşte în comuna/sat Cenei, nr. 617, jud. Timiş, iar pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Rebibbia - Italia încă din anul 2019 când, potrivit susţinerilor ambelor părţi, a fost predat autorităţilor italiene, prin urmare, acesta locuieşte în prezent în Penitenciarul Rebibbia - Italia.

S-a reţinut că, pentru stabilirea competenţei teritoriale în materie de divorţ, legea utilizează noţiunea de locuinţă, şi nu domiciliu, interesând locul unde părţile stau efectiv, nu adresa menţionată în actul de identitate, situaţie care se aplica şi în vechea reglementare unde noţiunea de domiciliu era interpretată tot în sens larg.

Prin urmare, constatând că, în prezent, niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, astfel că judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia locuieşte pârâtul, cum pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamanta.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, prin care reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei cu pârâtul B. înregistrată în 2 februarie 2013 la Primăria Comunei Moldova-Suliţa, din cuplă comună; reluarea numelui avut anterior căsătoriei; exercitarea autorităţii părinteşti în exclusivitate de către reclamantă cu privire la minorii D., E., şi F., stabilirea locuinţei minorelor la mamă, şi obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare de întreţinere pe seama minorelor în cuantum de 1/2 din venitul net începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Timişoara, cât şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc judeţul Suceava, aflate în conflict, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa părţilor.

În cauză, Înalta Curte reţine, ca situaţie de fapt, că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în com. Moldova Suliţa, unde pârâtul şi-a avut domiciliul; în prezent însă, pârâtul este încarcerat în afara ţării, iar reclamanta domiciliază în localitatea Cenei, jud. Timiş.

Prin urmare, niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, astfel că judecătoria competentă devine cea în circumscripţia căreia locuieşte pârâtul.

Însă, având în vedere că nici pârâtul nu are locuinţa în ţară, revine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamanta competenţa de soluţionare a cauzei, cu respectarea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Or, reclamanta locuieşte în localitatea Cenei, jud. Timiş, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.