Succession claim over additional immovables assigned to court of deceased's last domicile, not property location.

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei suplimentarea masei succesorale după defuncta A., decedată la data de 13.10.2003, prin includerea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF x Gherla şi TP 5448/1994, să se constate că moştenitori acceptanţi sunt reclamantul şi pârâta B., în calitate de fii, sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele înscrise în TP 5448/1994, tarla x parcelele 23,24,12/2 şi 11/2.

În drept, au invocat dispoziţiile 651, 669 C. civ. 1864, art. 1143, 669 şi urm. C. civ., precum şi art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 344 pronunţată la data de 18 aprilie 2022, Judecătoria Gherla a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

În motivare, a arătat că defuncta a cărei masă succesorală se solicită a fi completată a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, cum rezultă din certificatul de moştenitor emis la 17 august 2004.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 118 C. proc. civ., apreciind că obiectul cauzei se circumscrie alin. (1) pct. 2, caz de competenţă teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a avut cel din urmă domiciliu defuncta.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 4140 din 8 iunie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, a arătat că, în urma consultării bazei de date D.E.P.A.B.D., a reieşit că la data decesului defunctei A. aceasta nu avea domiciliu în România.

Instanţa a apreciat că devin incidente în cauză prevederile art. 117 C. proc. civ., întrucât acţiunea are ca obiect suplimentarea masei succesorale a defunctei cu imobile situate în municipiul Gherla, respectiv în satul Hăşdate, judeţul Cluj, iar capetele de cerere vizând împărţeala judiciară a acestora nu rezultă doar din succesiunea defunctei, competenţa revenind exclusiv instanţei de la locul situării imobilului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa are ca obiect solicitarea reclamantului de suplimentare a masei succesoare de pe urma defunctei A..

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

În cauză, prin certificatul de moştenitor nr. x din 17 august 2004, a fost dezbătură succesiune de pe urma defunctei A., în ceea ce priveşte masa succesorală compusă din bunuri mobile (acţiuni) şi bunuri imobile (dreptul de proprietate asupra apartamentului 162 din Aleea Ţincani).

Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa, reclamanţii solicită suplimentarea masei succesoarale, prin includerea mai multor bunuri imobile, terenuri şi cote părţi din diverse imobile.

Cum starea de indiviziune derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cu alte cuvinte, competenţa teritorială exclusivă în materie de moştenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Raţiunea normei de competenţă exclusivă prevăzute de art. 118 alin. (1) C. proc. civ. rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) C. civ.. Or, în raport de acest aspect se efectuează procedura succesorală notarială sau judecătorească, în acest loc aflându-se, de principiu, bunurile care au aparţinut defunctului, precum şi înscrisurile ce atestă raporturile juridice dintre acesta şi moştenitori sau terţi, fiind mai facilă administrarea probatoriilor în cursul judecăţii.

De altfel, şi dispoziţiile art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, cu excepţia ipotezei în care indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.