Conflict of jurisdiction in succession indivision partition: exclusive territorial competence at last domicile despite cross-jurisdictional co-owned assets

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat instanţei să dispună partajarea averii succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctului G., urmând a fi stabilită masa bunurilor de împărţit, cotele ce se revin reclamanţilor în calitate de copărtaşi, cât şi lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin; în drept, cererea a fost întemeiază pe dispoziţiile art. 669-686 şi art. 1143 Noul C. civ.

În şedinţa din 8 februarie 2021, la interpelarea instanţei, reclamanţii au precizat că acţiunea are două capete de cerere, cel principal fiind ieşire din indiviziune, iar subsecventul fiind cel de partajare a averii succesorale pe tulpini.

Cu privire la chestiunea necompetenţei, atât reclamanţii cât şi pârâtul au apreciat că Judecătoria Moreni este competentă, având în vedere locul decesului.

Prin sentinţa nr. 105 din 8 februarie 2021, Judecătoria Moreni a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În motivare, a reţinut că reclamanţii urmăresc stabilirea masei succesorale de pe urma defunctului G., care s-ar compune din mai multe terenuri care sunt menţionate în titlul de proprietate nr. x/2003 şi se regăsesc în judeţul Vaslui, fiind deţinute în coproprietate cu moştenitorii lui H., decedat anterior, la 13 martie 1999.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 954 şi 975 alin. (4) C. civ., apreciind că pentru stabilirea masei succesorale a defunctului G. este necesar ca moştenitorii defunctului H. să iasă din indiviziune, precum şi că terenurile în cauză sunt în judeţul Vaslui, competenţa revenind Judecătoriei Bârlad.

Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Bârlad.

Atât reclamanţii, cât şi pârâtul I. a depus note de şedinţă, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bârlad, apreciind că instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului, depunând practică judiciară în acest sens, respectiv decizia nr. 237 din 2 februarie 2016 a secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad a pronunţat sentinţa nr. 1213 din 25 mai 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bârlad, invocată de pârâtul I. şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale ale defunctului G., care a avut ultimul domiciliu în judeţul Dâmboviţa, comuna IL Caragiale.

Instanţa a apreciat incidenţa art. 118 alin. (1) C. proc. civ., care instituie competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului până la ieşirea din indiviziune asupra succesiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii constă în cererea reclamanţilor de stabilire şi partajare a masei succesorale rămase de pe urma defunctului G., precum şi lichidarea stării de indiviziune.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".

Împrejurarea că din masa succesorală a defunctului ar face parte bunuri care sunt deţinute în indiviziune cu moştenitorii altui defunct atrage incidenţa art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Reţinând că ultimul domiciliu al defunctului a cărei masa succesorală urmează a fi dezbătută a fost în comuna IL Caragiale din judeţul Dâmboviţa, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Moreni îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.