Motion to annul prior dismissal rejected as unfounded; Article 503 material-error challenge fails on reasoning-only allegations.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Decizia contestată

Prin decizia nr. 58/20.01.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 122F din 13 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 405 C. proc. civ., precum şi că nu este posibilă formularea unei acţiuni, pe cale separată, având ca obiect constatarea nulităţii unei hotărâri judecătoreşti.

Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei de mai sus, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe art. 503 -508 C. proc. civ.

A susţinut că instanţa de recurs a invocat în mod abuziv şi ilegal excepţia inadmisibilităţii, câtă vreme nu există nicio legătură între art. 405 şi art. 174 C. proc. civ.

În realitate, a arătat că prin demersul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, S.C. A. S.R.L. a contestat decizia nr. 350/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o apreciază ca fiind nulă din punct de vedere procedural, respectiv o eroare juridică.

A solicitat anularea deciziei, admiterea contestaţiei în anulare, redeschiderea dosarului nr. x/2015, citarea legală a contestatoarei, desfiinţarea parţială a deciziei 350A din 30 iunie 2015, în sensul anulării acordării sediului social.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că s-a indicat temeiul de drept al contestaţiei în anulare de faţă art. 442 coroborat cu art. 503-508 C. proc. civ.. Din dezvoltarea motivelor şi din precizările făcute de reprezentantul contestatoarei la şedinţa de judecată, se reţine că partea susţine că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială; ca urmare, calea extraordinară de atac va fi analizată din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit acestui text normativ "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

În sensul dispoziţiilor citate, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noţiunea de "greşeală materială" nu se poate interpreta în sensul că pe această cale s-ar putea valorifica eventuale greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa a săvârşit următoarele erori materiale: nu a explicat juridic legătura de cauzalitate între art. 405 şi art. 174 C. proc. civ., motiv pentru care a criticat motivarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, nulităţile invocate în recurs sunt procedurale şi nu reprezentau o veritabilă cale de atac, interpretează greşit art. 174 C. proc. civ. reţinând că nu se permite părţilor formularea unei acţiuni separate de anulare a hotărârilor judecătoreşti.

Înalta Curte reţine că aceste critici se referă la soluţia pronunţată de instanţa de recurs şi la considerentele deciziei contestate, contestatorii urmărind să pună în discuţie elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecăţii, ci ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii.

Având în vedere cele expuse mai sus, reţinând că, în realitate, criticile nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 58 din 20 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.