Revision of appellate ruling time-barred, prior decisions remain in force

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 173/PI din 17 februarie 2021, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 803/2020 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Administraţia Bazinală de Apă Banat (ABAB), Ministerul Apelor şi Pădurilor, Administraţia Naţională Apele Române, Guvernul României, Ministrul Justiţiei, Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară.

Prin decizia nr. 100/15.01.2021, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia nulităţii recursului şi a respins recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 692/16.09.2020 a Tribunalului Timiş.

Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire formulată la 12 iulie 2021, revizuenta S.C. A. S.A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 173/PI/17.02.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2019.

În motivarea cererii, s-a arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-au discutat şi nici nu s-au explicat de către părţi; respectiv, instanţa s-a referit la art. 81 alin. (3)2 din Legea 107/1996 cu privire la venituri proprii al ANAR.

Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că decizia nr. 173/PI/17.02.2021 a Tribunalului Timiş este contrară deciziei nr. 100/15.01.2021 a Curţii de Apel Timişoara.

Astfel, revizuenta a arătat că prin decizia nr. 100/15.01.2021 a Curţii de Apel Timişoara s-a reţinut că penalităţile nu fac parte din bugetul de stat, nu sunt creanţe bugetare, iar contractul dintre părţi nu este administrativ.

Prin decizia civilă nr. 90/12.04.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de S.C. A. S.A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi:

Asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Prezenta cerere de revizuire a fost declarată împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, ca fiind contrară deciziei civile nr. 100 din 15 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara

Termenul de o lună instituit de textul legal anterior citat are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac şi începe să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, care a rămas definitivă la data pronunţării fiind soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă contestaţia la executare.

Termenul de o lună, anterior menţionat, a curs de la data rămânerii definitive a hotărârii, 17 februarie 2021 şi s-a împlinit la 17 martie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Formularea cererii de revizuire la 12 iulie 2021, cum rezultă din stampila registraturii aflată pe dosarului Tribunalului Timiş, este în afara termenului legal.

Înalta Curte mai constată şi că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a revizuirii a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.