Compensatory benefits for children born in refugee displacement upheld; appeal by pension authority dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 31 martie 2004, reclamanta B.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13496 din 11 martie 2004, a Casei Județene de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative, fiind născută în refugiu, la data de 16 iulie 1944.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 588 din 28 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.A., a dispus anularea hotărârii nr. 13496 din 11 martie 2004 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 16 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța, a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților și având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiată a părinților, beneficiază de aceleași drepturi, și copilul minor.

Iar în considerarea art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reținut că pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu, decât al prinților săi și ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu,statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, pentru toții cetățenii săi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că Legea nr. 189/2000 (art. 1) și HG nr. 127/2002 prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu se enumeră printre ele.

Reclamanta B.A. s-a născut la data de 16 iulie 1944, în localitatea Aiud, județul Alba, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii și această localitate aparținea jurisdicției statului român.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 588 din 28 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.