Garnishee's execution challenge assigned to First District Court of Bucharest.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning competence to the First District Court of Bucharest, which prevails. The dispute concerned a challenge to execution filed by a garnishee company against enforcement proceedings initiated in 2015–2016, seeking a finding that the enforcement had become time-barred and annulment of subsequent enforcement acts. The lower courts had split on territorial competence, with the First District Court declining in favor of the Bârlad Court, which in turn declined back. Applying Articles 651(1), 651(3), 712(1), and 714(1) of the Civil Procedure Code, and following the binding precedent in Decision No. 20/2021 (a recourse in the interest of the law), the court held that the enforcement court is the court that granted the enforcement application—here, the First District Court of Bucharest, which approved enforcement by order of 6 July 2016—and that this court remains exclusively competent for all enforcement-related proceedings unless law expressly provides otherwise. The court therefore ruled that the First District Court of Bucharest is territorially competent to hear the challenge to execution; the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ; Garnishee's execution challenge assigned to First District Court of Bucharest: Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L. a formulat contestaţie la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 şi nr. 120/2016 ale Biroului executorului judecătoresc D., prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:
Prin sentinţa nr. 6870 din 13 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a disjuns contestaţiile la executare şi a dispus formarea a 11 dosare separate, câte unul pentru fiecare dosar de executare.
În dosarul nr. x/2021, având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare dosar executare nr. 7/2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa civilă nr. 6870 din 13 iulie 2021, în sensul înlocuirii motivării cu cea corectă.
Astfel, în urma îndreptării erorii, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare - 9 ianuarie 2015, respectiv instanţa de la sediul debitorului principal.
S-a reţinut, de asemenea, că cererea de executare adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. privea pe debitoarea E. S.A. şi că s-a dispus executarea prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit A. S.R.L..
III. Hotărârea Judecătoriei Bârlad:
Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad pronunţat sentinţa civilă nr. 1235 din 27 mai 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. 7/2015 al Biroului executorului judecătoresc D. a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea din 18 august 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, aceasta fiind instanţa de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, astfel cum a fost disjuns, contestatoarea A. S.R.L. a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. 7/2015 al Biroului executorului judecătoresc D., având ca obiect încuviinţarea executării silite împotriva debitorului A. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 647/A/11.05.2016 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2015, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 155.813,58 RON la care se adaugă penalităţile de întârziere calculate începând cu 05.08.2015, plus cheltuieli de executare.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Biroul executorului judecătoresc D. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. 7/2015, având ca obiect încuviinţarea executării silite formulată de creditoarea B. S.R.L. împotriva debitoarei A. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 647/A/11.05.2016 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2015, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 155.813,58 RON la care se adaugă penalităţile de întârziere calculate începând cu 05.08.2015, plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea din 6 iulie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc D., fiind încuviinţată executarea silită în conformitate cu dispoziţiile din titlul executoriu - decizia civilă nr. 647/A/11.05.2016 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2015, pentru creanţa constând în plata sumei de 155.813,58 RON la care se adaugă penalităţile de întârziere calculate începând cu 05.08.2015, plus cheltuieli de executare.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 6 iulie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare.
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.