Divorce jurisdiction: factual residence determines competent court over registered domicile when one spouse resides abroad

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Medgidia, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei să dispună desfacerea căsătoriei, să încuviinţeze revenirea la numele de familie anterior şi să stabilească exercitarea autorităţii părinteşti în comun pentru copiii minori rezultaţi din căsătorie.

II. Hotărârea Judecătoriei Medgidia:

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 10 martie 2022, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, instanţa a arătat că din actele dosarului, respectiv din referatul de anchetă psihosocială şi din înscrisurile depuse de reclamantă prin care face dovada raporturilor de serviciu şi faptul că a încheiat un contract de închiriere a unei locuinţe în Irlanda, dar şi din precizările orale ale reclamantei din şedinţele de judecată din 12 august 2021 şi 10 februarie 2022, reiese că părţile sunt despărţite în fapt, reclamanta locuieşte în Irlanda, iar pârâtul în Germania.

Constatând că niciuna dintre părţi nu locuieşte pe teritoriul României, iar între acestea nu a intervenit o convenţie privind alegerea instanţei competente, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 4283 din 24 mai 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a arătat că pârâtul locuieşte stabil în Germania, iar reclamanta are domiciliul (în sensul de locuinţă principală stabilă) în judeţul Constanţa, comuna Deleni, sat Pietreni, astfel cum rezultă din declaraţiile reclamantei şi din evidenţele oficiale, reclamanta precizând chiar în cuprinsul acţiunii că domiciliază la adresa indicată.

Pe de altă parte, în cuprinsul anchetei sociale efectuate de Primăria comunei Deleni s-a reţinut că, la momentul efectuării vizitei - în luna august 2021, reclamanta era la domiciliu, aflându-se în concediu . În plus, minorii rezultaţi din căsătoria soţilor locuiesc la adresa menţionată împreună cu mama lor, iar în perioadele în care aceasta se află în străinătate rămân în grija bunicului matern.

De asemenea, instanţa a reţinut că locuinţa reclamantei stabilită la adresa indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă şi din faptul că, fiind citată pentru primul termen de judecată, reclamanta a primit personal citaţia la domiciliul menţionat.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, ambele instanţe aflate în conflict s-au raport la dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa părţilor.

În conformitate cu prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Se reţine că noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speţă, se constată că cea din urmă locuinţă comună a soţilor a fost în judeţul Constanţa, comuna Deleni, sat Pietreni, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din actele oficiale depuse la dosar (copii ale cărţilor de identitate ale părţilor, copia certificatului de căsătorie, copii ale certificatelor de naştere - dosarul Judecătoriei Medgidia).

De asemenea, în cuprinsul anchetei sociale efectuate la 10 august 2021 de Primăria comunei Deleni s-a reţinut că reclamanta lucrează în Irlanda, fiind angajată din data de 6 iulie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x din acelaşi dosar, iar la momentul efectuării anchetei era la domiciliu, aflându-se în concediu.

Totodată, la dosarul Judecătoriei Medgidia se află o copie a contractului de închiriere a unei locuinţe în Irlanda, contract încheiat la 5 iunie 2021, pentru o perioadă de 12 luni (până la 4 iunie 2022), iar din declaraţia apărătoarei reclamantei, consemnată în practicaua sentinţei nr. 314 din 10 martie 2022 a Judecătoriei Medgidia, rezultă că reclamanta este ocazional plecată la muncă, fără să aibă reşedinţa stabilită pe teritoriul altui stat.

Se constată că, astfel cum reiese din actele şi înscrisurile aflate la dosar, la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 12 aprilie 2021 - reclamanta locuia în judeţul Constanţa, comuna Deleni, sat Pietreni, localitate în care s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor şi unde reclamanta locuia la data înregistrării cererii de divorţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.