Jurisdictional conflict over child residence: exclusive territorial competence based on factual domicile versus judicially established legal domicile.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se stabilească provizoriu locuinţa minorei C. la reclamant, până la soluţionarea acţiunii principale.

Reclamantul a precizat că pe rolul Judecătoriei Câmpulung se află înregistrată cererea prin care a solicitat modificarea măsurii dispuse prin sentinţa civilă definitivă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 - hotărâre prin s-a luat act de renunţarea la judecată a cererii formulate de reclamantul A., s-a admis cererea sa reconvenţională şi s-a stabilit la mamă locuinţa minorei C.. Totodată, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de către ambii părinţi şi reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 315,75 RON în favoarea minorei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la majoratul minorei.

II. Hotărârea Judecătoriei Câmpulung:

Prin sentinţa civilă nr. 547 din 7 aprilie 2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, în a cărei circumscripţie a fost stabilit domiciliul minorei.

În motivare, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuinţa minorei a fost stabilită prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat la domiciliul mamei în comuna Năsturelu, judeţul Teleorman.

Faptul că ulterior minora a fost deplasată la locuinţa tatălui nu poate semnifica schimbarea locuinţei acesteia, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor şi nici încuviinţarea instanţei în acest sens.

III. Hotărârea Judecătoriei Zimnicea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Zimnicea a pronunţat sentinţa civilă nr. 273 din 18 mai 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că noţiunea de "domiciliu sau reşedinţă" a minorului din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. se interpretează în sensul de locuinţă efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanţii Primăriei comunei Dragoslavele, reiese că minora C. era, la momentul sesizării instanţei, în grija reclamantului în comuna Dragoslavele, judeţul Argeş.

De asemenea, instanţa a reţinut că la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei nu poate fi avută în vedere împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 a fost stabilită locuinţa minorei C. la domiciliul mamei, din perspectiva art. 114 C. proc. civ. fiind relevantă locuinţa efectivă a persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu conţinutul şi modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti ale mamei.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minoră şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa în speţă a regulilor din materia autorităţii părinteşti.

Instanţele în conflict au reţinut în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. - normă specială ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

De asemenea, art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că:

"dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi."

Noţiunea de "domiciliu sau reşedinţă" a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţă, prin sentinţa civilă definitivă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 a fost stabilită locuinţa minorei C. la domiciliul mamei - în comuna Năsturelu, judeţul Teleorman, iar minora a locuit la această adresă până în luna februarie 2022, moment în care a fost luată de către tată, locuind în fapt la domiciliul acestuia din comuna Dragoslavele, judeţul Argeş - aspect necontestat de către părţi, ce reiese atât din cuprinsul actelor procedurale depuse la dosar (întâmpinare, note de şedinţă) şi din declaraţiile consemnate în cuprinsul hotărârilor de declinare a competenţei, cât şi din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Dragoslavele, judeţul Argeş - aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung, din adeverinţa existentă la fila x din acelaşi dosar, precum şi din ancheta psihosocială efectuată de Comisia pentru asistenţă socială a Primăriei comunei Năsturelu, judeţul Teleorman .

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reşedinţei unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuieşte în mod efectiv.

Aşadar, în privinţa noţiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reţine că dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din prevederile art. 153 şi următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părţile aflate în litigiu să fie înştiinţate de existenţa procesului, în respectarea dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

În cauză, din actele şi lucrările dosarului reiese că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, minora (persoana ocrotită) locuia efectiv la domiciliul tatălui său în comuna Dragoslavele, judeţul Argeş.

Prin urmare, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect stabilirea domiciliului minorei C. în favoarea instanţei de tutelă în circumscripţia căreia se afla domiciliul în fapt al persoanei ocrotite la data promovării acţiunii, respectiv în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.