Property restitution jurisdiction conflict resolved in favor of the Bucharest Tribunal after appellate partial annulment

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Primarul comunei Odoreu, Comuna Odoreu sat Odoreu prin primar, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere Satu Mare reprezentată prin prefectul judeţului Satu Mare, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere Odoreu, solicitând să se dispună stabilirea în favoarea reclamantului a existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF Mărtineşti nr. x, nr. top. x (clădiri cu destinaţie agroindustrială şi de locuinţă şi terenul intravilan aferent), care se întinde asupra întregului imobil, cu titlu de moştenire de pe urma defunctului A..

În principal, a solicitat restituirea în natură a imobilelor menţionate, iar în subsidiar, în cazul în care unele imobile nu s-ar putea restitui, compensarea cu bunuri echivalente în condiţiile Legii nr. 165/2013 modificată şi completată, iar în subsidiar, dacă nici compensarea nu este posibilă, acordarea de despăgubiri băneşti.

II. Hotărârea Tribunalului Satu Mare:

Prin sentinţa civilă nr. 84/D din 5 aprilie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. raportat la sediul pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

III. Hotărârea Tribunalului Bucureşti - soluţionare fond:

Prin sentinţa civilă nr. 2095 din 7 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Odoreu prin primar, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere Satu Mare şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere Odoreu, ca tardiv formulată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea formulată împotriva pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematur formulată.

IV. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti - soluţionare apel:

Prin decizia civilă nr. 1021A din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2095 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

A anulat parţial sentinţa, în privinţa dispoziţiei de admitere a excepţiei tardivităţii şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A păstrat dispoziţiile privind intimatele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Decizie definitivă.

Rejudecare fond:

V. Hotărârea Tribunalului Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 20 ianuarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Satu Mare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

În motivare, instanţa a reţinut că în timpul judecăţii apelului a apărut un element de noutate, respectiv emiterea unei dispoziţii prin care unitatea deţinătoare a soluţionat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Având în vedere dispoziţiile obligatorii ale deciziei instanţei de control, conform cărora se impune o reanalizare a litigiului în raport de elementul nou care a rezultat în timpul judecăţii căii de atac, în urma completării materialului probator din dosar, Tribunalul a reţinut că în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cum notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost adresată uneia dintre entităţile aflate în circumscripţia teritorială a Tribunalului Satu Mare şi a fost soluţionată prin emiterea unei dispoziţii, instanţa a concluzionat că revine Tribunalului Satu Mare competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.

VI. Hotărârea Tribunalului Satu Mare:

Învestit prin declinare, Tribunalul Satu Mare a pronunţat sentinţa civilă nr. 119/D din 27 mai 2022, prin care a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborat cu art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ, faţă de soluţiile pronunţate prin sentinţele civile nr. 84/D/05.04.2019 a Tribunalului Satu Mare, respectiv nr. 56/20.01.2022 a Tribunalului Bucureşti, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerente, motivând de ce a apreciat că s-a ivit conflictul de competenţă, instanţa a reţinut că prin soluţiile adoptate - sentinţa civilă nr. 84/D/05.04.2019 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi sentinţa civilă nr. 56/20.01.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.

VII. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În soluţionarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte are în vedere că, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în faţa Tribunalului Bucureşti, instanţă învestită cu rejudecarea în fond a cauzei, după ce instanţa de apel a dispus anularea parţială a sentinţei pronunţate de acelaşi tribunal.

În speţă, cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa nr. civilă nr. 2095 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, hotărâre anulată parţial în apel (doar în privinţa dispoziţiei de admitere a excepţiei tardivităţii), prin decizia nr. 1021A din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Referitor la excepţia de necompetenţă, în ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel, prevederile art. 480 alin. (4) C. proc. civ. dispun că: "Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă."

Aşadar, în interpretarea textului anterior redat, reiese că, în măsura în care excepţia necompetenţei ar fi fost invocată în faţa primei instanţe în termenul legal şi ar fi fost respinsă, iar partea interesată ar fi criticat în condiţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. modalitatea de soluţionare a pricinii de către o instanţă necompetentă, instanţa de apel ar fi avut temei legal să analizeze competenţa primei instanţe şi să dispună în consecinţă, inclusiv printr-o decizie de anulare a sentinţei şi de trimitere a cauzei instanţei competente. În ceea ce priveşte limitele efectului devolutiv al apelului, dacă hotărârea primei instanţe este atacată parţial, ceea ce nu s-a atacat trece în puterea lucrului judecat.

Readucând în dezbatere judiciară aspectul competenţei teritoriale, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei aflate în cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Bucureşti a ignorat atât dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. referitoare la termenul şi condiţiile în care poate fi invocată excepţia de necompetenţă (dat fiind că, prin dispunerea reluării judecăţii în fond a pricinii, nu a redevenit "prima instanţă"), cât şi efectele pe care le produce autoritatea de lucru judecat a dezlegării jurisdicţionale definitive în interiorul aceluiaşi litigiu (art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.).

Elementul de noutate (faptul că a fost emisă o dispoziţie prin care unitatea deţinătoare a soluţionat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001) şi îndrumările instanţei de apel (în sensul că se impune ca instanţa de fond să reevalueze problema tardivităţii faţă de prevederile legale corect aplicabile, urmând ca tribunalul să stabilească dacă sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sau art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001) nu pot justifica repunerea în discuţie a competenţei teritoriale a instanţei de fond, în lipsa unei dezlegări exprese în acest sens a instanţei de control judiciar, care să fi fost consemnată în dispozitivul deciziei de anulare a hotărârii primei instanţe, cu atât mai mult cu cât, în cauză, sentinţa apelată a fost anulată în parte.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă de fond căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare, în limitele trasate prin decizia nr. 1021A din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.