Inadmissibility of appeal against non-appealable suspension order and definitive case transfer decision

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

Calea de atac intitulată "apel" este exercitată împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, prin care s-a respins cererea de suspendare a procesului în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi şi, de asemenea, s-a respins cererea de strămutare a aceluiaşi dosar, cereri formulate de petenta A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 17 ianuarie 2022, fiindu-i stabilit termen de judecată la 22 septembrie 2022, cu citarea părţilor, când instanţa a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel", Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac", iar art. 144 alin. (2) C. proc. civ. dispune că:

"hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă."

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului (...), 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Din interpretarea textelor legale anterior redate, rezultă că legiuitorul a stabilit că încheierile prin care se soluţionează cererile de suspendare a procesului formulate în dosarele de strămutare nu sunt susceptibile de a fi atacate cu vreo cale de atac, iar hotărârile pronunţate în soluţionarea cererilor de strămutare sunt definitive, astfel încât nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs.

Totodată, în conformitate cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept: 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că " secţia I civilă, secţia a II a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".

Se constată că, în reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004 anterior menţionate, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.

Pe de altă parte, chiar dacă petenta ar fi declarat recurs împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare nu are prevăzută nicio cale de atac, iar hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare este definitivă.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Totodată, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, cum împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă petenta A. a formulat apel, având în vedere dispoziţiile art. 143 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 483 C. proc. civ. şi art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de petenta A. împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.