Annulment of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Civil Procedure Code Art. 488

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

- Prin cererea înregistrată la 8 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., formulând mai multe pretenţii.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere, obiectul dosarului nr. x/2019 fiind reprezentat de cererea de obligare a pârâtului B. la plata prejudiciului material şi moral în cuantum de 1.000.000 euro pentru, denigrarea, defăimarea, umilirea sa şi a familiei sale, încălcarea dreptului la demnitate, imagine, cinste onoare.

Având în vedere valoarea pretenţiilor, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea:

Prin sentinţa civilă nr. 474 din 4 martie 2021, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins, în parte, cererea de chemare în judecată prin care reclamanta A. solicitase obligarea pârâtului B. la plata daunelor morale, în sumă de 1.000.000 euro, ca intrată în autoritatea lucrului judecat, în raport de decizia civilă nr. 844/R/16.04.2014 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2013, irevocabilă şi în parte în raport de sentinţa civilă nr. 5476/11.11.2016 pronunţată de către Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. x/2015, definitivă, sub aspectul daunelor morale pretinse pentru faptele reclamate la punctele 6-7 şi 14 din respectiva acţiune.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtului.

A fost admisă, în parte, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile reclamantei vizând perioada anterioară datei de 18.10.2016 şi faţă de care nu a operat autoritatea de lucru judecat, respingând cererea de chemare în judecată în pretenţii vizând această perioadă, ca fiind prescrisă.

A fost, în rest, respinsă ca neîntemeiată, în rest cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi ulterior precizată.

A fost aplicată reclamantei amendă judiciară în sumă de 1.000 RON.

Totodată, a fost admisă, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul B. şi a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvenţional să-i plătească acestuia 5.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 1.100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenţionale şi onorariu avocaţial.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti:

Prin decizia nr. 5325 din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia netimbrării.

A fost anual, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvenţional A. împotriva sentinţei civile nr. 474 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 5325 din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat recurs, arătând că în mod greşit instanţa a respins apelul, pronunţând o hotărâre nemotivată în fapt şi în drept.

Susţine că instanţa de apel nu i-a comunicat niciun act la adresa de domiciliu, toate actele de procedură fiindu-i comunicate la sediul cabinetului avocatului angajat să o reprezinte, astfel încât nu a cunoscut faptul că avea obligaţia de a timbra cererea de apel.

Prezentând pe larg situaţia din toate cauzele în care figurează ca parte, recurenta-reclamantă arată că în mod greşit instanţa a respins apelul ca netimbrat, având în vedere că într-una dintre cauze a plătit cauţiunea într-un cuantum mai mare, astfel încât instanţa de apel ar fi trebuit să dispună compensarea cu taxa de timbru neachitată în dosar, iar nu să anuleze apelul, ca netimbrat.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 februarie 2022.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (8 octombrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al recursului.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în mod generic, că hotărârea nu este motivată şi că în mod greşit instanţa i-a respins apelul ca netimbrat. În lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, aceste simple susţineri sunt pur formale, în condiţiile în care partea nu a adus critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, limitându-se la a arăta, printr-o singură frază, că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept.

Recurenta nu precizează, punctual, care este argumentul pentru care consideră că instanţa de apel a omis, în dezacord cu exigenţele art. 425 C. proc. civ., în considerentele deciziei atacate să motiveze soluţia de respingere a apelului ca netimbrat. Lipsa argumentelor părţii pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.

Celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă, ce fac referire la faptul că instanţa trebuia să dispună compensarea legală între taxa de timbru ce i s-a pus în vedere să fie achitată în apel şi cauţiunea pe care partea a plătit-o într-un cuantum mai mare (în dosarul asociat nr. x/2019, având ca obiect suspendare executare silită), nu pot fi convertite într-un veritabil de motiv de recurs, în lipsa oricăror argumente de natură a reflecta în ce mod, prin considerentele reţinute, instanţa de apel a încălcat prevederi legale procedurale.

Faptul că instanţa de apel nu i-a comunicat niciun act la adresa de domiciliu, toate actele de procedură fiindu-i comunicate la sediul cabinetului avocatului angajat să o reprezinte, astfel încât nu a cunoscut că avea obligaţia de a timbra cererea de apel, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul cererii de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, astfel că, în atare circumstanţe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 5325 din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.