Appeal inadmissible in restitution sale annulment claim; Court of Appeal ruling upheld as final.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanţii A.., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Arad prin Primar, Primarul Municipiului Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad, D., D., E., F., G., H. şi pârâţii I. şi S.C. J. S.R.L., au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.04.2001, încheiat la BNP K. din Arad, având ca obiect vânzarea de către Consiliul Local al Municipiului Arad către S.C. L. S.R.L. a imobilului situat în mun. Arad, B-dul x, nr. 23, apt. 4 parter, înscris la acea dată în C.F. x- Arad, constând în spaţiu comercial în suprafaţa de 169 mp, nulitate atrasă de încălcarea prevederilor art. 21 Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad:

Prin sentinţa civilă nr. 83 din 10 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Arad prin primar, Primarul Municipiului Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad, D., D., E., F., G., H., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara:

Prin decizia civilă nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii F., G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 10 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Arad.

A fost admis apelul declarat de reclamanţii A.., B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost anulată sentinţa apelată şi rejudecând cauza, au fost respinse excepţiile invocate de pârâţi şi au fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamanţii A.., B. şi C. au declarat recurs, astfel cum a fost calificată calea de atac prin încheierea din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 980 din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 204 din 24 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă D., intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Arad, Primarul Municipiului Arad şi Municipiul Arad şi intimaţii-pârâţi F., G. şi H. au depus întâmpinări, comunicate, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi au solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (20 iunie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În speţă, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A.., B. şi C. împotriva deciziei nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.