Unconstitutionality exception on judicial error review provisions rejected for lack of relevance to the appeal

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Scurt istoric:

Prin cererea de chemare în judecată din 17 decembrie 2009 înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub dosar nr. x/2009, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1.600.000 euro în echivalent RON la data plăţii reprezentând repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare, compus din daune materiale şi morale suferite în cei 12 ani cât a durat procesul judiciar derulat în dosarul nr. x/1997.

Prin sentinţa civilă nr. 680 din 6 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost întregită şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro, în echivalent RON la cursul Băncii Naţionale a României cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Prin decizia civilă nr. 197/R din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost admise recursurile formulate de recurenta-reclamantă, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 680 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, care a fost casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2009*.

Prin sentinţa civilă nr. 435 din 30 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea precizată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 22.458,23 RON şi a sumei de 149.556,68 USD cu titlu de daune materiale, precum şi la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă A. şi au fost admise apelurile declarate de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 435 din 30 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu apelanta reclamantă A.. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată, ca neîntemeiată.

2. Revizuirea:

Împotriva deciziei civile nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

În motivare, revizuenta a susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind incidenţa acestui motiv de revizuire, respectiv revizuirea vizează o hotărâre pronunţată asupra fondului, a fost invocat un înscris nou (Decizia nr. 136/03.03.2021 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 494/12.05.2021), este dovedit caracterul determinant al înscrisului nou, precum şi imposibilitatea prezentării acestuia până la momentul pronunţării deciziei supuse revizuirii.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 15 februarie 2022, revizuenta a arătat că înţelege să-şi întemeieze cererea de revizuire şi pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., precizând că toate susţinerile şi argumentele invocate în cuprinsul cererii de revizuire se menţin integral.

3. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale:

În cursul soluţionării cererii de revizuire, la 14 februarie 2022, revizuenta A. a depus la dosarul cauzei cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ. de la 1865.

La termenul din 15 februarie 2022, revizuenta a depus note de şedinţă, prin care a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 10 teza I din acelaşi Cod.

În motivare, revizuenta a arătat, în esenţă, că solicită admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ambele excepţii fiind similare din punct de vedere al motivelor invocate şi au legătură cu cauza, precizând că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi pct. 10 din vechiul C. proc. civ. într-o anumită interpretare, ţinând cont de situaţia aplicabilă cauzei şi anume declararea neconstituţională a unui text după un reviriment jurisprudenţial în urma unor decizii de respingere a unor excepţii de neconstituţionalitate similare.

4. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin încheierea din 12 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., fiind sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în raport de art. 1 alin. (3) şi (5) Constituţie.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

În motivare, cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură, instanţa a reţinut că ipoteza prevăzută de acest text de lege se referă la înscrisuri preexistente hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită şi că, în cauză, revizuenta invocă o hotărâre a Curţii Constituţionale a României, ce a fost pronunţată ulterior deciziei civile a cărei revizuire se solicită. Revizuenta a invocat în justificarea căii de atac extraordinare declarate existenţa unei hotărârii prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale ce au reprezentat temeiul juridic al acţiunii în răspundere civilă delictuale promovate.

A reţinut, de asemenea, că motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., şi nu cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., constatând că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie, respectiv ca dispoziţiile legale să aibă legătură cu obiectul cauzei.

Pentru argumentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., în raport de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

5. Recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.:

Împotriva încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, petenta A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 9 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs, recurenta-petentă a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv condiţia ca excepţia invocată să vizeze dispoziţii ce au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 713/2017, Decizia nr. 438/2014, Decizia nr. 766/2011 şi Decizia nr. 17/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi a fost formulată împotriva deciziei nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009, petenta invocând decizia Curţii Constituţionale nr. 136/03.03.2021, conform căreia instanţa de contencios administrativ constituţional a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 539 din C. proc. pen., care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen. sau prin achitare.

Situaţia din cauză reprezintă un reviriment jurisprudenţial al instanţei de contencios constituţional de natură a justifica exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii.

Apreciază că în mod greşit s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale, cât timp revizuirea a fost întemeiată tocmai pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi pe faptul că înscrisul nou este reprezentat de o hotărâre a Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând încheierea recurată, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Criticile din cererea de recurs, subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fac referire la faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepţia invocată ar avea legătură cu soluţionarea cauzei.

Se reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta-petentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009.

Cu referire la temeiul de drept al cererii de revizuire, în cuprinsul încheierii recurate Curtea a reţinut că "motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire, reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., şi nu cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.." - acesta fiind considerentul pentru care a constatat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie, respectiv aceea ca dispoziţiile legale să aibă legătură cu obiectul cauzei.

Stabilind că temeiul de drept al cererii de revizuire nu este reprezentat de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., ci de pct. 10 al aceluiaşi articol, în mod legal instanţa a reţinut lipsa legăturii cu cauza a textului legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată, înţelegând să sesizeze Curtea Constituţională doar cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., în privinţa căruia a constatat că este îndeplinită condiţia legăturii cu obiectul cauzei, având în vedere motivul de revizuire invocat, astfel cum a fost reţinut în cuprinsul pasajului anterior redat din încheierea recurată.

Calificarea dată de instanţă motivelor invocate în susţinerea cererii de revizuire nu poate face obiect al analizei în prezenta cale de atac, ce vizează recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Aşadar, cu privire la legătura cu cauza a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din perspectiva relevanţei pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate o poate avea în soluţionarea cererii de revizuire, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi pronunţată în cadrul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ. şi soluţia ce ar fi putut fi pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea excepţiei invocate, având în vedere cele reţinute de instanţa de revizuire în faţa căreia a fost invocată excepţia, respectiv faptul că motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ. şi nu cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în limitele învestirii sale, Înalta Curte, constatând legalitatea încheierii recurate din perspectiva lipsei legăturii excepţiei de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.