Conflict of jurisdiction resolved in favor of administrative courts for state aid payment dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be tried by the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, thereby rejecting the lower court's declination to civil courts. The dispute involved a company seeking to compel the Ministry of Economy to approve a payment request and pay approximately 15 million RON in state aid under a financing agreement for a film project, with the core legal issue being whether the unprocessed payment request constituted an administrative act subject to specialized jurisdiction or merely a contractual obligation. Relying on Article 2(1)(f) and (2) of Law No. 554/2004, the Court determined that the failure to respond to a request regarding a legitimate right within the statutory deadline constitutes an "assimilated administrative act" issued by a central public authority, which falls under the exclusive material competence of administrative courts rather than ordinary civil tribunals, as per Article 10 of the same law.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 95 C. proc. civ, art. 111 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved in favor of administrative courts for state aid payment dispute: The dispute involved a company seeking to compel the Ministry of Economy to approve a payment request and pay approximately 15 million RON in state aid under a financing agreement for a film project, with the core legal issue being whether the unprocessed payment request constituted an administrative act subject to specialized jurisdiction or merely a contractual obligation. Relying on Article 2(1)(f) and (2) of Law No. 554/2004, the Court determined that the failure to respond to a request regarding a legitimate right within the statutory deadline constitutes an "assimilated administrative act" issued by a central public authority, which falls under the exclusive material competence of administrative courts rather than ordinary civil tribunals, as per Article 10 of the same law.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to establish the competent court in a negative conflict of jurisdiction.
Procedural rule governing the referral and resolution of conflicts of competence by the High Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022
asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 24.11.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, a solicitat obligarea pârâtului şi a eventualilor succesori în drepturi la efectuarea plăţii efective a ajutorului de stat, respectiv a sumei de 14.959.649,6 RON, în temeiul art. 11 alin. (7) şi (6) din H.G. nr. 421/2018, în concordanţă cu Acordul de finanţare nr. x/17.03.2020 cu privire la proiectul cinematografic Around the World in 80 days şi în baza cererii de plată nr. x/19.04.2021; în subsidiar, în măsura în care furnizorul schemei de ajutor de stat nu a aprobat cererea de plată depusă la 19.04.2021, să efectueze toate demersurile obligatorii şi necesare, inclusiv, dar fără a se limita, la aprobarea cererii de plată înregistrate sub nr. x/19.04.2021, şi să efectueze plata valorii ajutorului de stat cuvenit pentru proiectul amintit; efectuarea, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a plăţii dobânzii legale penalizatoare datorate pentru întreaga sumă datorată, dobândă calculată potrivit art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 596 din 25.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că litigiul dintre părţi este unul care priveşte executarea unui contract administrativ, astfel că pentru stabilirea competenţei materiale trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu şi cele ale art. 10 din acelaşi act normativ, consecinţa fiind aceea că le revine instanţelor civile de drept comun competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.
Refuzul de a efectua o plată asumată în baza unui contract administrativ nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât executarea obligaţiei (în cazul de faţă obligaţia de a da o sumă de bani) nu poate fi echivalată cu emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operaţiuni administrative.
Pe cale de consecinţă, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 C. proc. civ., astfel că, fiind vorba despre o acţiune în pretenţii, iar valoarea pretenţiilor fiind de 14.959.649,60 RON, revine tribunalului, secţia civilă competenţa de soluţionarea a acestui proces.
În determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.".
Observând că atât partea reclamantă, cât şi partea pârâtă îşi au sediile în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, Curtea de Apel, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a pronunţat încheierea din 28.06.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, în primul rând, că singurul obiect al cererii de chemare în judecată, reconfirmat de către reclamantă cu ocazia dezbaterilor pe excepţia necompetenţei materiale invocată de către Tribunal, prin care reclamanta a fixat cadrul procesual în prezentul dosar, în temeiul principiului disponibilităţii reglementat de către art. 9 raportat la art. 22 alin. (6) C. proc. civ., îl reprezintă obligarea pârâtului la aprobarea cererii de plată înregistrată cu nr. x/19.04.2021 şi la plata sumelor de bani pretins cuvenite, urmare a constatării de către instanţă a caracterului nelegal al actului administrativ asimilat, reprezentat de nesoluţionarea în termenul legal a cererii de plată formulată de către reclamantă, act juridic reglementat în mod expres de către art. 2 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în raport de art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, persoana nemulţumită de lipsa unui răspuns din partea pârâtului, în termenul legal, faţă de cererea sa de plată se poate adresa, pentru soluţionarea fondului cauzei, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie se găseşte sediul reclamantei, în condiţiile în care actul atacat este un act administrativ asimilat emis de către o autoritate publică centrală.
În speţă, instanţa nu este învestită cu o cerere vizând executarea unui act administrativ, reprezentat de contractul de achiziţie publică de lucrări sau servicii, ci de obligarea pârâtului la a răspunde faţă de cererea de plată formulată de către reclamantă şi de achita suma la care aceasta pretinde că este îndrituită, nefiind incidentă în speţă norma legală de competenţă statuată de către art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte natura juridică a litigiului din speţă, cu înrâurire asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Prin acţiunea care face obiectul prezentei cauze, reclamanta solicită obligarea pârâtului la aprobarea cererii de plată înregistrată cu nr. x/19.04.2021 şi la plata sumelor de bani pretins cuvenite, urmare a constatării de către instanţă a caracterului nelegal al actului administrativ asimilat, reprezentat de nesoluţionarea în termenul legal a cererii de plată formulată de către reclamantă, act juridic reglementat în mod expres de către art. 2 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
În soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte are în vedere că instanţele de contencios administrativ au o competenţă specială în raport cu cele de drept comun, aceasta fiind conturată de sfera contenciosului administrativ, astfel cum acesta este definit de lege cu caracter general, cu excepţia materiilor date în competenţa altor instanţe (cum sunt conflictele de muncă în care calitatea de angajator revine unei autorităţi publice, litigiile de asigurări sociale, contenciosul contravenţional, cereri în materie de carte funciară, cereri referitoare la măsurile speciale de protecţie prevăzute de Legea nr. 272/2004 şi altele) şi inclusiv în privinţa acelor cauze pentru care competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată expres de lege.
Astfel, pe de o parte, contenciosul administrativ nu priveşte toate litigiile izvorâte din raporturi juridice de drept administrativ, iar pe de altă parte, acesta nu se rezumă la situaţiile pentru care legea a prevăzut expres competenţa instanţelor specializate în acest domeniu, fiind necesar cu precădere că fie examinată sfera contenciosului administrativ reglementat cu caracter general.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Raportat la datele speţei, conflictul s-a născut din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept de care se prevalează reclamanta, anume de a beneficia din partea pârâtului Minister (în prezent, Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, succesor în drepturi al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului) de plata sumei de 14.959.649,60 RON, cu titlu de ajutor de stat, acordat în concordanţă cu acordul de finanţare nr. x/17.03.2020, pretinzând existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, în speţă, instanţa nu este învestită cu o cerere vizând executarea unui act administrativ, reprezentat de contractul de achiziţie publică de lucrări sau servicii, ci de obligarea pârâtului la a răspunde faţă de cererea de plată formulată de către reclamantă şi de achita suma la care aceasta pretinde că este îndrituită, nefiind incidentă în speţă norma legală de competenţă statuată de către art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, este şi temeiul juridic invocat de către reclamantă, respectiv Legea nr. 554/2004.
Se constată astfel că litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul este autoritate publică, iar litigiul este născut din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept invocat de reclamant ca fiind prevăzut de lege.
Rezultă că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza, având în vedere în acest sens şi distincţia făcută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la nivelul autorităţii al cărui act administrativ priveşte cauza (act căruia, potrivit art. 2 alin. (2), i se asimilează şi faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), respectiv cel de autoritate centrală.
În consecinţă, în baza art. 136 alin. (1) şi (2) raportat la art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.