Tort claim jurisdiction fixed to Reșița Court where prejudice arose; prior declinations set aside

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reştiţa, la 19.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru încălcarea articolului 22 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la viată, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică.

La 10.12.2020, reclamantul a depus o precizare, prin care a învederat faptul că nu solicită daune pentru atingerea adusă demnităţii sale, ci doreşte plata cheltuielilor de judecată şi plata unor despăgubiri în valoare de 25.000,00 RON/lună, care să înceapă după două zile de la primirea de către pârât a chemării în judecată de la instanţă, două zile fiind suficiente pentru ca acesta să-şi dea demisia în mod public.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1922 din 08.12.2021, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Cornetu, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Reşiţa a reţinut, în esenţă, în raport de obiectul cererii şi art. 107 C. proc. civ., ă, în speţă, competenţa teritorială este de ordine privată şi a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, astfel că aceasta aparţine instanţei în raza căreia domiciliază pârâtul - Judecătoria Cornetu.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cornetu a pronunţat sentinţa civilă nr. 221 din 03.05.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 107 şi art. 113 C. proc. civ. cu cele ale art. 116 din acelaşi cod, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect răspundere civilă delictuală, reclamantul are dreptul la alegere între instanţe deopotrivă competente: instanţa de la domiciliul pârâtului, cea de la locul săvârşirii faptei, respectiv instanţa de la locul producerii prejudiciului.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Reşiţa, reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la locul producerii prejudiciului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a învestit Judecătoria Reşiţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, solicitând obligarea pârâtului la acordarea de daune morale pentru prejudiciul încercat de reclamant începând cu data de 22.04.2022, ca urmare a lipsei unei demisii a pârâtului din funcţia publică deţinută.

Fiind vorba de o competenţă teritorială, regula generală consacrată de art. 107 C. proc. civ., conform căreia cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, devine alternativă cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod, care stipulează că, în materia răspunderii civile delictuale, competenţa aparţine instanţei "în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul…".

În ceea ce priveşte instanţa în a cărei circumscripţie se află locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reţine că este competentă să soluţioneze cauza instanţa în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, care, în circumstanţele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu cauzat de lipsa unei demisii a pârâtului din funcţia publică deţinută, locul producerii acestuia coincide cu locul situării reclamantului la data formulării acţiunii introductive de instanţă, 22.04.2022, respectiv în oraşul Reşiţa, acolo unde pretinsa fapta săvârşită are potenţialul de a-i afecta imaginea sau de a-i aduce atingere onoarei şi reputaţiei reclamantului.

Prin urmare, rezultă că prejudiciul s-a produs în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reşiţa, aceasta fiind instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". Aceasta semnifică faptul că, prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra, pe rolul Judecătoriei Reşiţa, acţiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor morale cauzate prin fapta ilicită a pârâtului, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru considerentele înfăţişate, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.