Jurisdiction for contest of execution against administrative execution penalties under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/21.04.2022, contestatorii Direcţia de Sănătate Publică Iaşi şi A., în calitate de director al Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, au formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestaţie la executare, aceştia solicitând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 906 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea sancţiunilor aplicate prin sentinţa nr. 33/2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 33/2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022 a fost admisă cererea formulată de creditorul B., în contradictoriu cu debitorul Direcţia de Sănătate Publică Iaşi.

În consecinţă, s-a dispus aplicarea conducătorului Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, A., a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar debitorul Direcţia de Sănătate Publică Iaşi a fost obligat să plătească creditorului B. o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei precizate mai sus şi prevăzute în titlul executoriu, sentinţa nr. 135/2021 a Curţii de Apel Iaşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 77 din 25.05.2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce poartă denumirea marginală "Instanţa de executare", reglementează în mod expres şi limitativ care sunt atribuţiile instanţei de executare la care face trimitere art. 2 lit. ţ) din lege astfel:

"(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc".

Cu alte cuvinte, prin excepţie de la dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererile reglementate de art. 24 alin. (3) şi (4) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt soluţionate în primă instanţă nu de către judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare silită, ci de către instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Fiind vorba de o excepţie, ea este de strictă interpretare şi aplicare. Atâta timp cât dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 nu prevăd în mod expres faptul că instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ are şi competenţa de a soluţiona contestaţiile la executare atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre pronunţată de instanţa de contencios administrativ, competenta de soluţionare în primă instanţă a unei astfel de cereri se stabileşte potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., dispoziţii care, aşa cum s-a arătat anterior, completează prevederile Legii nr. 554/2004, conform art. 28 alin. (1) din lege.

Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi sediul debitorilor, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Iaşi, excepţie invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 9036 din 26.08.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că faptul că această contestaţie este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că este în discuţie un litigiu între o autoritatea publică şi un administrat şi că în cadrul litigiului, instanţa de contencios administrativ va verifica modul în care a fost executată o obligaţie de drept administrativ; o astfel de verificare presupune o analiză a actului administrativ emis/modificat în executarea hotărârii judecătoreşti şi conformităţii acestuia cu rigorile stabilite de instanţa de contencios prin titlul executoriu.

În consecinţă, printr-un astfel de litigiu, este indubitabil că instanţa nu va depăşi graniţele contenciosului administrativ, încadrându-se, astfel, în ipoteza de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Legea nr. 554/2004 este normă specială în raport de C. proc. civ.. Pe cale de consecinţă, prevederile legii contenciosului vor avea prioritate faţă de normele de drept comun cuprinse în C. proc. civ.. Legea specială - Legea nr. 554/2004 - defineşte instanţa de executare ca fiind instanţa care a soluţionat în fond dosarul care s-a finalizat cu hotărârea care constituie titlu executoriu.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte natura juridică a litigiului din speţă, cu înrâurire asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

În speţă, prin sentinţa nr. 33/2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022 a fost admisă cererea formulată de creditorul B. în contradictoriu cu debitorul Direcţia de Sănătate Publică Iaşi.

În consecinţă, s-a dispus aplicarea conducătorului Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, A., a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat.

Debitorul Direcţia de Sănătate Publică Iaşi a fost obligat să plătească creditorului B. o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei precizate mai sus şi prevăzute în titlul executoriu, sentinţa nr. 135/2021 a Curţii de Apel Iaşi.

Contestatorii Direcţia de Sănătate Publica Iaşi şi A., în calitate de director al Direcţiei de Sănătate Publica Iaşi, au formulat în cauza de faţă o acţiune având ca obiect contestaţie la executare, aceştia solicitând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 906 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea sancţiunilor aplicate prin sentinţa nr. 33/2022.

Potrivit art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 24 - Obligaţia executării

(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor."

Art. 25 - Instanţa de executare

"(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

(3) Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

Cum, în cauză, litigiul are ca obiect contestaţia la executare formulată cu privire la procedura de executare a sentinţei civile nr. 33/2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea înlăturării sancţiunilor aplicare prin această sentinţă, este atrasă competenţa instanţei de executare în materia contenciosului administrativ.

Astfel, art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie procedura de executare a obligaţiilor de a face intuitu personae stabilite prin hotărâri definitive în sarcina autorităţilor publice, aceasta fiind date în competenţa instanţei de executare în materia contenciosului administrativ.

În reglementarea din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a făcut trimitere a prevederile de drept comun din art. 906 C. proc. civ., prevederi care devin aplicabile în procedura din faţa instanţei de contencios administrativ.

Conform art. 906 C. proc. civ., instituirea penalităţii pe zi de întârziere, cuantificarea penalităţilor şi despăgubirilor şi înlăturarea, respectiv reducerea penalităţii sunt de competenţa instanţei de executare. O singură instanţă de judecată are căderea de a verifica dacă obligaţia de a face a fost sau nu executată, iar în cazul în care nu a fost executată, să instituie penalităţile-sancţiune pentru a determina debitorul să execute obligaţia de a face.

Aceeaşi instanţă va verifica dacă debitorul, după executarea obligaţiei de a face, a avut motive temeinice care justifică întârzierea în executarea obligaţiei, caz în care va reveni asupra penalităţii dispuse chiar de instanţa însărcinată cu aceste verificări.

Raţionamentul este aplicabil procesului şi în contencios administrativ, legiuitorul făcând trimitere expresă la art. 906 C. proc. civ., cu toate implicaţiile care decurg din această trimitere.

Înlăturarea penalităţii presupune ca instanţa care a verificat dacă obligaţia nu a fost executată să verifice ulterior, la sesizarea debitorului, dacă obligaţia de a face a fost executată şi care au fost motivele care au cauzat întârzierea reclamată de creditor.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.