Exclusion of cassation appeal against correction of material error in restitution case governed by Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 martie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei Primarului Municipiului Bacău nr. 326/26.02.2016.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 şi H.G. nr. 250/2007.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău:

Prin sentinţa civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău.

A fost admisă cererea reconvenţională.

A fost obligat pârâtul Municipiul Bacău să dispună trecerea în proprietatea reclamantului, prin modificarea corespunzătoare a dispoziţiei nr. 326/26.02.2016, a construcţiei anexă la PT 96, amplasată pe terenul în suprafaţă de 60 mp restituit reclamantului prin dispoziţia amintită.

A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea suprafeţelor de teren menţionate în dispoziţia nr. x/26.02.2016 ca fiind "teren Primărie" dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 199/14.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2007.

A fost obligat pârâtul să plătească 27.080 RON, reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96.

3. Cererea de îndreptare eroare materială - dosar nr. x/2021:

Prin cererea înregistrată la 4 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă.

4. Încheierea pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea cererii de îndreptare eroare materială:

Prin încheierea din 9 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petentul A..

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016 în sensul înlocuirii menţiunilor:

"Obligă pârâtul să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96", cum greşit s-a consemnat cu următoarele menţiuni:

"Obligă reclamantul-pârât să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96", cum este corect.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău:

Prin decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2021.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că nu a primit răspuns din partea instanţelor anterioare la cererea sa prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.

În acest sens, recurentul a arătat că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la faptul că prin sentinţa nr. 823/12.10.2017 a Tribunalului Bacău nu a fost pusă în executare cererea reconvenţională formulată de pârât (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.).

Instanţele anterioare au încălcat dispoziţiile C. proc. civ. întrucât nu au invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii în raport cu cererea formulată de reclamant privind o eventuală eroare materială strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 823/12.10.2017 a Tribunalului Bacău ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece aplicabilitatea acestor dispoziţii a făcut obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bacău, soluţionat prin sentinţa nr. 199/2014 (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Instanţele nu au soluţionat cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 823/2017 a Tribunalului Bacău, cerere formulată în baza dispoziţiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, ci au judecat o altă cauză, având ca obiect cererea reconvenţională formulată de pârât, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Instanţele de fond au soluţionat cererea reconvenţională a pârâtului, depăşind astfel obiectul cu care au fost învestite, respectiv cererea de îndreptare eroare materială, încălcând astfel drepturi procesuale fundamentale, dreptul la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 şi 52 din Constituţia României, respectiv art. 6 şi 47 CEDO (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 3, care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

8. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este admisibil, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor instanţelor de fond şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului prin aplicarea dispoziţiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.

La 22 august 2022 recurentul-reclamant a depus cerere de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 14 septembrie 2022 recurentul-reclamant a depus precizări la cererea de suspendare, arătând că a solicitat suspendarea cauzei, în condiţiile în care instanţa nu a stabilit încă persoana care deţine dreptul de proprietate asupra construcţiei ce face obiectul celor două dosare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În speţă, acţiunea de fond ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bacău, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău. A fost admisă cererea reconvenţională. A fost obligat pârâtul Municipiul Bacău să dispună trecerea în proprietatea reclamantului, prin modificarea corespunzătoare a dispoziţiei nr. 326/26.02.2016, a construcţiei anexă la PT 96, amplasată pe terenul în suprafaţă de 60 mp restituit reclamantului prin dispoziţia amintită. A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea suprafeţelor de teren menţionate în dispoziţia nr. x/26.02.2016 ca fiind "teren Primărie" dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 199/14.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2007. A fost obligat pârâtul să plătească 27.080 RON, reprezentând contravaloarea construcţiei anexă la PT 96.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior redate, reiese că împotriva sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 putea fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Prin încheierea din 9 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, iar prin decizia recurată nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei anterior menţionate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 446 C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

Cum sentinţa nr. 823 din 12 octombrie 2017 a Tribunalului Bacău, în raport de care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, este o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului, în aplicarea dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., rezultă că încheierea prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale este supusă aceleiaşi căi de atac, respectiv doar apelului - cale de atac soluţionată prin decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant, se reţine că soluţia pronunţată asupra recursului împiedică instanţa să analizeze alte cereri incidentale, cum este solicitarea de suspendare a judecăţii căii de atac.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.