Territorial competence for enforcement challenges against prosecutor's offices governed by execution court jurisdiction rather than Article 127 CPC

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 11 august 2021 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 207/RC/2021 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc B., solicitând anularea actelor de executare şi a încheierii de încuviinţare a executării silite şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

II. Hotărârea Judecătoriei Galaţi:

Prin sentinţa nr. 11775 din 26 noiembrie 2022, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivare, instanţa a arătat că prin încheierea nr. 3566 din 12 iulie 2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea de încuviinţare executare silită formulată de Biroul executorului judecătoresc B. pentru creditorii A. şi C., în contradictoriu cu debitorii Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a încuviinţat executarea silită prin toate modalităţile prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 119 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 420/R din 4 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

A reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, reclamantul având obligaţia de a sesiza una dintre instanţele arătate în text şi instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul, în interpretarea lato sensu, iar pe de altă parte prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre Curţile de apel învecinate, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente.

III. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa nr. 3586 din 12 aprilie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea Judecătoriei Galaţi din 12 iulie 2021, care devine astfel instanţă de executare, în conformitate cu Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.

Cu privire dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., invocate de Judecătoria Galaţi ca temei pentru admiterea excepţiei necompetenţei sale teritoriale, instanţa a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză. Dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (21) şi alin. (3) C. proc. civ. instituie în mod expres o normă de competenţă teritorială exclusivă numai pentru situaţia în care calitatea de reclamant revine unui judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau instanţă, fără a se face menţiune despre parchete şi fără ca acestea să poată fi asimilate instanţelor judecătoreşti.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate de către Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul nr. x/2021.

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.

Conform Deciziei în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 3566 din 12 iulie 2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2021 a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului executorului judecătoresc B. pentru creditorii A. şi C., în contradictoriu cu debitorii Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 119 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 420/R din 4 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Galaţi, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.

Referitor la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că acestea nu puteau fi invocate în vederea justificării necompetenţei teritoriale a instanţei şi declinării acesteia cu referire la calitatea reclamantului, întrucât acestea vizează situaţia în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă în mod obişnuit din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia precum şi situaţia în care reclamant în cauză ar fi instanţa însăşi. Textul legal nu reglementează o astfel de posibilitate în ce priveşte instituţia Parchetului şi nu poate fi extins, prin analogie, pentru o asemenea ipoteză (cum este cea din prezentul litigiu).

Tot astfel, întrucât reglementarea cuprinsă în alin. (2) lasă la latitudinea părţii reclamante aprecierea asupra facultăţii ce-i este recunoscută prin lege ca, atunci când cererea se introduce împotriva "...unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia..." să poată sesiza "...una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", normele acestui alineat nu puteau fi valorificate de instanţă, din oficiu, prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe.

Or, reclamantul (Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi) nu a înţeles să se prevaleze de această facultate, caz în care nici instanţa nu putea să-şi decline competenţa în considerarea judecării unei cereri introduse împotriva intimatei procuror.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, reţinând dezlegările obligatorii ale deciziei pronunţate în procedura de unificare a practicii judiciare, se constată că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Galaţi, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.