Competence for opposition to enforcement: enforcing court determined by authorization date, not debtor’s current domicile
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Sibiu Court of Law (Judecătoria Sibiu) had exclusive territorial competence to adjudicate a pending opposition to enforcement. The dispute arose when the Sibiu Court declined jurisdiction based on the debtor's registered domicile in Târgu-Mureş, leading the Târgu-Mureş Court to return the case and declare a conflict after finding the debtor effectively resided in Sibiu. Relying on Articles 651(1), (3), and 714(1) of the Code of Civil Procedure, the Court established that the enforcement court is uniquely determined at the moment enforcement is authorized and remains the sole competent forum for all subsequent enforcement incidents, including the opposition filed by the debtor. Consequently, because the Sibiu Court had previously issued the authorization for the forced execution of the underlying civil judgment, it was designated as the competent instance to resolve the opposition, rendering the prior declines of jurisdiction void.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Competence for opposition to enforcement: enforcing court determined by authorization date, not debtor’s current domicile: Din declaraţiile părţilor şi din verificările efectuate în baza de date DEPAB reiese că, la data sesizării organului de executare, debitoarea locuia efectiv în Sibiu, astfel încât, în temeiul art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa de executare care, de altfel, a şi încuviinţat cererea de executare silită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 7 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Sibiu, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B. a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea tuturor actelor emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului executorului judecătoresc C., încetarea executării înseşi şi restituirea taxei judiciare de timbru.
II. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:
Prin sentinţa nr. 1300 din 31 martie 2022, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
În motivare, instanţa a reţinut că în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPAB, a rezultat că la data sesizării organului de executare (12 octombrie 2021) contestatoarea figura cu domiciliul în Târgu Mureş, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
III. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Mureş:
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu-Mureş a pronunţat sentinţa nr. 2370 din 27 mai 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 5113 din 15 octombrie 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2021 s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite demarate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2145 din 21 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 605 din 8 iulie 2021 a Tribunalului Sibiu.
Din declaraţiile părţilor şi din verificările efectuate în baza de date DEPAB reiese că, la data sesizării organului de executare, debitoarea locuia efectiv în Sibiu, astfel încât, în temeiul art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa de executare care, de altfel, a şi încuviinţat cererea de executare silită.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea tuturor actelor emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului executorului judecătoresc C..
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare."
Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, Biroul executorului judecătoresc C. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2145 din 21 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2021.
Prin încheierea nr. 5113 din 15 octombrie 2021, Judecătoria Sibiu a admis cererea şi a încuviinţat executarea silită în favoarea creditorului B. şi împotriva debitoarei A. a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2145 din 21 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 5113 din 15 octombrie 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea instanţei care a încuviinţat executarea silită, anume în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, reţinând dezlegările obligatorii ale deciziei pronunţate în procedura de unificare a practicii judiciare, se constată că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sibiu, instanţă care a încuviinţat executarea silită.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.