Jurisdictional competence for execution challenges: mandatory attribution to the court authorizing forced execution despite statutory option to file at a neighboring district court

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 823/T/2020 al Biroului executorului judecătoresc N., precum şi suspendarea executării silite.

II. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamţ:

Prin sentinţa nr. 2075 din 16 iunie 2021, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, instanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., a reţinut că sediul debitorului contestator se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 9987 din 24 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză există o pluralitate de debitori principali, iar prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu.

Cum în cauză Judecătoria Iaşi este instanţa care a încuviinţat executarea silită, a fost declinată competenţa în favoarea acestei instanţe.

IV. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa nr. 2790 din 23 martie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut în esenţă că, în cauză, creditorii intimaţi au calitatea de judecători în cadrul Curţii de Apel Iaşi, motiv pentru care debitorul contestator a optat să se folosească de facilitatea pusă la dispoziţie de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a învesti o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Ca urmare a declinărilor succesive realizate de Judecătoria Piatra Neamţ şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a ajuns la situaţia în care cauza a fost declinată spre soluţionare Judecătoriei Iaşi, adică tocmai instanţa pe care debitorul contestator a dorit să nu o învestească cu soluţionarea cauzei, deci cu golirea de conţinut a alegerii de competenţă realizată de către contestator în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere alegerea de competenţă realizată de debitorul contestator, întemeiată pe dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare este Judecătoria Piatra Neamţ.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 823/T/2020 al Biroului executorului judecătoresc N. şi suspendarea executării silite.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, executorul judecătoresc O. din cadrul Biroul executorilor judecătoreşti N. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi.

Prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul executorul judecătoresc O. din cadrul Biroul executorilor judecătoreşti N., fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 468 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea instanţei care a încuviinţat executarea silită, anume în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, reţinând dezlegările obligatorii ale deciziei pronunţate în procedura de unificare a practicii judiciare, se constată că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.