Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable filter panel decision on cassation admissibility
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the appellant against a civil decision that had declared the nullity of his cassation appeal, leaving the initial nullity ruling in force and barring any further challenge. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary appeal against a prior decision rendered by a "filter panel" (complet de filtru) of the same court, which had annulled a cassation appeal for failing to meet formal requirements. Citing Article 493(5) of the Civil Procedure Code, the Court held that decisions rendered by a filter panel in unison regarding formal deficiencies or manifestly unfounded appeals are not subject to any appeal, ordinary or extraordinary, and that recognizing such an appeal would violate the statutory principle of the legality of appeals (Article 457(1) CPC) and constitutional equality before the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable filter panel decision on cassation admissibility: Înalta Curte reţine că în complet de filtru se analizează admisibilitatea în principiu a recursului, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2587 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 672A din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 martie 2022.
Prin rezoluţie, dosarul a primit termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare cu privire la admisibilitatea căii de atac.
Examinând contestaţia în anulare din perspectiva admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, prin decizia civilă nr. 2587 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 672A din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.
Înalta Curte reţine că în complet de filtru se analizează admisibilitatea în principiu a recursului, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.
Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva deciziei civile nr. 2587 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2587 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.