Recourse declared null for failure to substantiate appeal within statutory deadline; technical surveillance mandate disclosure claim remains dismissed

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2019 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, obligarea acestui din urmă pârât să îi pună la dispoziţie cererea pe care a adresat-o Tribunalului Iaşi în luna septembrie 2018 pentru emiterea unui mandat de supraveghere tehnică a telefonului său personal şi obligarea Tribunalului Iaşi să îi pună la dispoziţie încheierea nr. 215 IAV/14.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 în baza căreia a fost emiterea mandatului de supraveghere tehnică nr. x, iar în caz de refuz al celor două instituţii a solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în valoare de 2.500.000 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 685 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi, în consecinţă, a fost repinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Au fost respinse excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi lipsei de interes invocate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi.

A fost respinsă acţiunea civilă promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iaşi.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi:

Prin decizia nr. 526 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 685 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 526 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin cererea de recurs depusă prin poştă la 3 ianuarie 2022 şi înregistrată la 4 ianuarie 2022, recurentul-reclamant a arătat că este în imposibilitate de a motiva recursul deoarece are nevoie să studieze dosarul cauzei.

A precizat că recursul este formulat în termen, iar motivarea recursului înţelege să o facă numai după ce instanţa (curtea de apel) îi va acorda dreptul de a studia dosarul cauzei.

La 5 aprilie 2022 recurentul-reclamant a depus un înscris în cuprinsul căruia a arătat că înţelege să motiveze recursul, prezentând aspecte ce ţin de fondul litigiului şi istoricul cauzei.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 4 februarie 2022.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (20 noiembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru nemotivarea căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 526 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs la 3 ianuarie 2022, menţionând în cuprinsul declaraţiei de recurs faptul că înţelege să depună ulterior motivele, deoarece are nevoie să studieze dosarul cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 485 C. proc. civ., împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel reclamantul avea posibilitatea de a declara recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Decizia recurată a fost comunicată reclamantului la 4 ianuarie 2022 - astfel cum reiese din ştampila aplicată pe dovada de înmânare existentă la dosarul curţii de apel, iar recurentul-reclamant a depus la dosar la 5 aprilie 2022 un înscris în cuprinsul căruia a arătat că înţelege să motiveze recursul .

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte."

În cauză, memoriul prin care reclamantul a înţeles să motiveze recursul a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea şi motivarea căii extraordinare de atac. Termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 4 februarie 2022, dată până la care recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menţionate.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal."

Aşadar, prin nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 526 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.