Recharacterization of wartime displacement from ethnic persecution to military operations under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appeal filed by the respondent pension fund, set aside the appellate decision that had granted the claim, and dismissed the plaintiff’s action as unfounded. The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying benefits under Law No. 189/2000, which provides compensation for individuals who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945. The plaintiff alleged ethnic persecution as the reason for fleeing his home city in March 1944, while the pension fund contended that the move was driven by military operations and the approach of the Soviet army, not ethnic persecution. The Court held that the evidence established the departure was due to war operations rather than ethnic persecution, as the city remained under Romanian jurisdiction, thereby failing to meet the statutory conditions of Article 1 of Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 304 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 și 9; Recharacterization of wartime displacement from ethnic persecution to military operations under Law No. 189/2000: The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying benefits under Law No. 189/2000, which provides compensation for individuals who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945. The plaintiff alleged ethnic persecution as the reason for fleeing his home city in March 1944, while the pension fund contended that the move was driven by military operations and the approach of the Soviet army, not ethnic persecution. The Court held that the evidence established the departure was due to war operations rather than ethnic persecution, as the city remained under Romanian jurisdiction, thereby failing to meet the statutory conditions of Article 1 of Law No. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for the court's review and the subsequent decision to allow the appeal, set aside the prior judgment, and dismiss the action.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, S.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8886/8309 din 30 octombrie 2003 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a părăsit localitatea de domiciliu, Suceava, în luna martie 1944, refugiindu-se la Slatina, datorită persecuției etnice, față de apropierea armatei sovietice și a ocupării teritoriului.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 648 din 5 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantului S.V., a anulat hotărârea nr. 8886/8369 din 30 octombrie 2003 și a obligat pârâtele să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 20 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și prin declarațiile martorilor și a constatat, ca fiind îndeplinite, prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din legea menționată, obligând la anularea actului administrativ și la acordarea drepturilor, ignorând faptul evident că reclamantul, în dosarul depus la Comisie, nu a depus dovezi concludente cauzei.
A precizat că aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezii și în funcție de acestea.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9, precum și a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., constată recursul, ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice”.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă, însă, că reclamantul S.V. a părăsit în luna martie 1944, Suceava, având în vedere aproprierea armatei sovietice și ocuparea teritoriului.
În consecință, motivul refugiului nu a fost unul de persecuție etnică, întrucât Suceava se afla sub jurisdicție românească, ci l-a reprezentat operațiunile de război.
Ca atare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru a justifica acordarea drepturilor, motiv pentru care se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 648 din 5 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.