Civil tort liability for loss of use: failure of contractual termination via non-judicial decree and pactum commissorium under the 1964 Civil Code

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 mai 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 239.800,25 RON şi a dobânzii legale aferente, reprezentând lipsa de folosinţă a bunului imobil teren în suprafaţă de 3942 mp, identificat cu nr. cadastral x, situat în Municipiul Târgu Jiu (din care suma de 184.150,98 RON reprezintă taxă parcare şi suma de 55.650 RON reprezintă taxă utilizare teren), începând cu 1 iunie 2018, până la data de 15 decembrie 2018, sumă stabilită în raport de înscrisurile deţinute de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, din care rezultă veniturile nete realizate din încasările reprezentând taxă parcare.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 228 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 38 din 9 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu împotriva sentinţei civile nr. 228 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 38 din 9 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a declarat recurs.

În motivarea recursului declarat, reclamanta a susţinut următoarele critici de nelegalitate:

- În baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât nu cuprinde motivele care au determinat instanţa să respingă apelul, că motivarea soluţiei de respingere a apelului are caracter formal, dat fiind faptul că instanţa de apel nu a analizat temeinic susţinerile făcute de apelant, rezumându-se la a respinge criticile din apel întrucât hotărârea instanţei de fond cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază soluţia, reproducând unul dintre considerentele sentinţei (cel referitor la pactele comisorii).

În mod nelegal, Curtea de Apel Craiova a constatat că sentinţa Tribunalului Gorj nu a fost dată cu încălcarea principiul contradictorialităţii şi principiului disponibilităţii, reţinând că:

"instanţa s-a pronunţat în limitele investirii şi a pus în discuţia părţilor chestiunile de fapt şi de drept invocate, aşa cum se poate observa din încheierea de amânare a pronunţării din data de 08 septembrie 2021, prilej cu care reprezentantul legal al apelantei a invocat rezilierea de drept a contractului, iar apărătorul intimatei împrejurarea că nu au fost dovedite condiţiile răspunderii civile delictuale . . . . . . . . . ."

Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată în temeiul răspunderii civile delictuale, iar legalitatea dispoziţiei Primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143 din 7 iunie 2018 şi, în consecinţă, rezilierea contractului, nu pot face obiectul prezentului dosar, făcând obiectul dosarului nr. x/2018, soluţionat prin sentinţa nr. 18 din 11 ianuarie 2019, prin care instanţa a luat act de renunţarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecarea acţiunii.

Astfel că, analiza Tribunalului şi a Curţii de Apel Craiova cu privire la dispoziţia Primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143 din 7 iunie 2018, la legislaţia aplicabilă acesteia şi la existenţa sau nu a unui pact comisoriu care să facă inutilă intervenţia instanţei de judecată, exced cadrului procesual, aşa cum a fost stabilit de părţi, în temeiul principiului disponibilităţii.

-Prin cel de-al doilea motiv de recurs, subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că decizia apelată a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 1357 C. civ., în considerarea faptului cert că dispoziţia Primarului nr. 1143 din 7 iunie 2018 a produs efecte de la momentul emiterii acesteia, în sensul rezilierii contactului, astfel încât fapta pârâtei S.C. A., de a folosi fără niciun drept terenul proprietatea Municipiului Târgu-Jiu, cauzează un prejudiciu prin lipsirea acestuia de folosinţa bunului său.

Reţinerea tribunalului, menţinută de Curtea de Apel Craiova, a faptului că nu s-a reziliat contractul înainte de termen, a avut drept consecinţă şi următoarele reţineri, la fel de nelegale, în ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv neîndeplinirea condiţiei existenţei prejudiciului şi inexistenţa faptei ilicite.

Potrivit recurentei, rezultă fără echivoc dovada îndeplinirii condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei - prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Referitor la fapta ilicită a pârâtei, precizează că aceasta constă în refuzul nejustificat de a proceda la predarea imobilului cu nr. cadastral nr. x, lipsind Municipiul Târgu-Jiu de folosinţa bunului său.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, în sensul stabilit de art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit căruia "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel".

De asemenea, conform prevederilor art. 1359 C. civ., "autorul faptei este obligat să repare prejudiciul cauzat", iar potrivit prevederilor art. 1381 C. civ. "orice prejudiciu dă naştere la reparaţie. Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor". Prevederile art. 1385 şi 1386 C. civ. statuează că prejudiciul se repară integral, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, suma solicitată a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil B., care a calculat, pe baza documentelor, cuantumul sumei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului în speţă, în perioada 1 iunie 2018 - 15 decembrie 2018, în raport de veniturile realizate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, pe o perioadă de 6 luni şi jumătate, începând cu 16 decembrie 2018 (data preluării imobilului), rezultate din taxa de parcare din încasările realizate de Direcţia de Patrimoniu Târgu-Jiu şi taxa de utilizare a terenului, calculată în raport de HCL nr. 437 din 27 noiembrie 2017 şi suprafaţa construcţiilor provizorii amplasate pe teren. Astfel, prin acest raport de expertiză s-a stabilit în mod concret că în perioada 17 decembrie 2018 - 17 iulie 2019 venitul net aferent taxei de parcare a fost de 258.891,73 RON şi 53.971,20 RON taxa de utilizare teren.

Sub aspectul laturii subiective, din înscrisurile depuse rezultă că pârâta a acţionat cu vinovăţie sub forma culpei. Urmare a refuzului nejustificat de a proceda la predarea imobilului ce a reprezentat obiectul contractului de închiriere nr. x din 15 decembrie 1998 şi a actului adiţionat, între prejudiciul reclamantei şi fapta ilicită a pârâtei există un raport de cauzalitate direct, în sensul că această faptă a provocat prejudiciu a cărui recuperare se urmăreşte prin promovarea prezentei acţiuni.

Prin urmare, prin lipsa de folosinţă a imobilului în perioada 1 iunie 2018 -15 decembrie 2018, s-a creat un prejudiciu bugetului instituţiei, pârâta S.C. A. S.R.L. având obligaţia legală de a-l repara, prin restituirea acestor sume.

În drept, au fost indicate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, arătând că motivele de recurs au fost invocate generic, fără a se indica în mod concret în ce ar consta greşeala de judecată şi nelegalitatea sub acest aspect a deciziei din apel, fără a se arăta modul efectiv în care instanţa de apel ar fi aplicat greşit dispoziţiile legale în materie, sancţiunea fiind nulitatea recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (20 mai 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului, termen la care instanţa, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de natură a fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a respins excepţia nulităţii şi a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat.

Criticile subsumate de reclamantă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la absenţa motivării care să justifice respingerea apelului ori la caracterul formal al motivării, sunt nefondate, observându-se că decizia atacată oferă un răspuns detaliat atât criticilor din apel prin care s-a invocat încălcarea principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare, cât şi acelora prin care s-a pretins greşita dezlegare dată pe fond raporturilor juridice litigioase. Considerentele deciziei de apel fac referire concretă la actele procedurale ale dosarului ce ilustrează dezbaterea contradictorie a chestiunilor de fapt şi de drept ale cauzei, respectiv încheierea de dezbateri din 8.09.2021 şi concluziile scrise depuse de părţi, ca şi la instituţiile juridice incidente raporturilor dintre părţi, implicate în rezolvarea litigiului, respectiv rezilierea, pactele comisorii, instituţia răspunderii civile delictuale, neputându-se reţine caracterul formal al motivării acuzat de recurentă.

De altfel, dovada faptului că instanţa de apel a oferit în considerentele hotărârii sale un răspuns concret motivelor de apel formulate de reclamantă şi nu doar unul formal, rezumat la aprecierea caracterului nefondat al acestora, este dată şi de criticarea pe fond de către recurentă a acestor dezlegări prin cel de-al doilea motiv al recursului, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în absenţa cărora, motivul în cauză nu ar fi existat ori ar fi fost lipsit de obiect.

Nici criticile circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt justificate.

Aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, cercetarea pe cale incidentală de către prima instanţă a efectelor Dispoziţiei nr. 1143/7.06.2018 a Primarului Municipiului Târgu Jiu asupra rezilierii contractului de închiriere nr. x/15.12.1998 şi a actului adiţional nr. x/2.12.2013, identificarea legislaţiei aplicabilă contractului (iar nu dispoziţiei), inclusiv în privinţa sancţiunii rezilierii şi a condiţiilor în care aceasta putea opera (existenţa pactului comisoriu din contract şi determinarea tipului acestuia), nu sunt argumente pentru a reţine o încălcare a principiului contradictorialităţii ori a celui al disponibilităţii cu prilejul soluţionării cauzei, după cum critică recurenta.

Învestită cu o acţiune în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, pentru fapta ilicită acuzată, constând în continuarea folosirii terenului de 3.942 mp (cu destinaţia parcare publică) după data constatării rezilierii de drept a contractului de închiriere existent între părţi prin Dispoziţia nr. 1143/7.06.2018, respectiv de la 1.06.2018 şi până la 15.12.2018 (data ajungerii la termen a contractului, urmată de predarea terenului către reclamantă), instanţa civilă sesizată (în speţă, Tribunalul Gorj) era deplin îndreptăţită în lămurirea tuturor acestor aspecte care fac parte din elementele de fapt şi de drept chiar ale cauzei deduse judecăţii.

Determinarea aptitudinii Dispoziţiei Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018 de a produce consecinţa rezilierii contractului de închiriere nr. x/15.12.1998 şi a actului adiţional nr. x/02.12.2013 era esenţială pentru calificarea conduitei pârâtei din punct de vedere al săvârşirii faptei ilicite acuzate, iar lămurirea acestui aspect presupunea stabilirea prealabilă a legii care guvernează contractul de închiriere (vechiul C. civ. sau noul C. civ.) şi a tipului de pact comisoriu agreat prin convenţia părţilor pentru rezilierea contractului, în caz de încălcare a obligaţiilor contractuale.

Departe de a exceda cadrului procesual al prezentei judecăţi - cum critică recurenta în memoriul său de recurs - toate aceste elemente, avute în vedere cu prilejul soluţionării cauzei în primă instanţă şi în apel, sunt unele care chiar ţin de corecta şi deplina lămurire a raporturilor juridice dintre părţi, fără de care nu era posibilă o statuare asupra eventualei săvârşiri de către pârâtă a faptei ilicite acuzate ori reţinerea ca fiind dovedite a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale a acesteia (prejudiciul, vinovăţie, raport de cauzalitate).

În plus, de vreme ce în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj (secţia contencios administrativ), în care pârâta contestase Dispoziţia Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018 de constatare a rezilierii de drept a contractului de închiriere şi a actului adiţional, se pronunţase doar o hotărâre (sentinţa civilă nr. 18/11.01.201) prin care se luase act de renunţarea la judecată, instanţele civile din prezenta cauză erau libere de a face propria analiză asupra actelor juridice intervenite între părţi, din punct de vedere al efectelor acestora prevăzute de legea civilă care le guverna, fără să fie ţinute de eventuale dezlegări jurisdicţionale ale altor instanţe.

Or, cercetând pe fond raporturile juridice dintre părţi, instanţele de fond au reţinut corect că, în raport cu data încheierii contractului de închiriere - 15.12.1998 - ale cărui efecte au fost extinse până la 15.12.2018 prin actul adiţional la contract nr. x/02.12.2013, şi cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 3 şi 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, raporturile lor contractuale sunt guvernate de dispoziţiile vechiul C. civ., inclusiv cât priveşte încetarea contractului ca urmare a rezilierii acestuia pentru încălcarea culpabilă a obligaţiilor contractuale.

De asemenea, observându-se clauzele contractului de închiriere, respectiv cele cuprinse la punctele VII, VIII şi IX, instanţele au reţinut că părţile au prevăzut posibilitatea rezilierii de drept a acestuia pentru situaţia în care chiriaşul nu respectă obligaţiile asumate prin contract (invocată fiind încălcarea obligaţiei acestuia de a nu subînchiria bunul imobil obiect al convenţiei), după notificarea intenţiei proprietarului de a rezilia contractul.

Fiind în discuţie activarea acestor clauze contractuale şi invocându-se de către reclamantă angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta ilicită de continuare a folosirii terenului închiriat după rezilierea de drept a contractului prin Dispoziţia primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143/7.06.2018, consecinţă a nerespectării obligaţiei chiriaşului de a nu subînchiria terenul, instanţele au avut a determina în ce condiţii putea interveni denunţarea unilaterală a contractului în raport de clauzele acestuia şi de cadrul legal ce guverna regimul său juridic (normele vechiul C. civ.).

Or, sub acest aspect, instanţele de fond au apreciat corect că prin clauzele prevăzute la punctul VIII din contract, cu denumirea "Încetarea contractului", acestea au prevăzut posibilitatea rezilierii convenţiei lor printr-un pact comisoriu care, nefiind stipulat a interveni în condiţii energice (desfiinţarea de drept fără punere în întârziere şi fără orice altă formalitate) presupunea în mod necesar, spre a produce efectul desfiinţării contractului, intervenţia instanţei, ceea ce în cauză nu a avut loc.

Pe cale de consecinţă, s-a concluzionat corect în sensul că Dispoziţia Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018, prin care s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere şi a actului său adiţional, nu a produs efectul rezilierii actelor juridice menţionate şi, drept urmare, nu a lăsat fără temei legitim folosinţa exercitată de pârâtă asupra bunului imobil (teren cu destinaţia parcare publică) pe perioada cuprinsă între 1.06.2018 - 15.12.2018, când, la această din urmă dată, contractul a încetat prin ajungerea la termen, iar terenul a fost predat proprietarului în baza procesului-verbal nr. x/17.12.2018.

Această împrejurare, unită cu constatarea plăţii de către pârâtă a chiriei prevăzută în contract pentru folosinţa terenului, în tot intervalul de timp relevant speţei (1.06.2018-15.12.2018), a îndreptăţit din partea instanţelor concluzia justă în privinţa neîntrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta de a folosi terenul pe perioada arătată deoarece, contrar susţinerilor reclamantei, folosinţa pârâtei a continuat să aibă un temei convenţional şi, deci, unul legitim - iar nu ilicit, cum s-a pretins prin acţiune -, în timp ce, primindu-se de către reclamantă preţul folosinţei exercitată de pârâtă, s-a stabilit că nu este întrunită nici condiţia prejudiciului a cărui reparaţie aceasta a pretins-o prin acţiune.

Aşadar, contrar criticilor recurentei, este corectă statuarea instanţelor de fond în privinţa neîntrunirii în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei, cât timp s-a reţinut argumentat (în mod necontestat din partea acesteia) că pe perioada de timp indicată prin acţiune (1.06.2018-15.12.2018) folosinţa terenului de către pârâtă a avut un temei convenţional, motiv pentru care, pentru aceeaşi perioadă de timp nu poate să fie antrenată răspunderea civilă delictuală a acesteia, în vederea reparării unui pretins prejudiciu (lipsa folosinţei terenului), acoperit prin plata chiriei convenită de părţi.

Apreciind, pentru cele arătate mai sus, că în cauză s-a dat o corectă şi legală dezlegare raporturilor juridice litigioase, Înalta Curte îl va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 38 din 9 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.