Inadmissibility of cassation against Court of Appeal judgment in property retrocession under Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. şi D., precum şi cu pârâta Comisia Locală de Retrocedare a Proprietăţilor şi Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tecuci, retrocedarea proprietăţii imobilului "E." din municipiul Tecuci, ca urmare a constatării în prealabil a faptului că dreptul legitim aparţine F. şi moştenitorilor G., căsătorit cu H., cu consecinţa decăderii din drept a moştenitorilor pârâţi D. şi C..

Prin precizările depuse la dosar la 13 august 2020, reclamantele au arătat că obiectul acţiunii este contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005.

Având în vedere obiectul precizat al acţiunii, respectiv contestaţie la Legea nr. 10/2001, prin sentinţa civilă nr. 93 din 21 ianuarie 2021, Judecătoria Tecuci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi:

Prin sentinţa civilă nr. 787 din 13 mai 2021 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 3339/20.09.2007, emise de Primarul Municipiului Tecuci şi a fost respins capătul de cerere astfel formulat, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Tecuci să înainteze dosarul de retrocedare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi:

Prin decizia civilă nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 787 din 13 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, reclamantele B. şi A. au declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 ianuarie 2022.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă Comisia Locală de Retrocedare a Proprietăţilor şi Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tecuci a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat, apreciind că este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat.

Recurentele-reclamante B. şi A. au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (27 iulie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În speţă, prin precizările depuse la dosar la 13 august 2020, reclamantele au arătat că obiectul acţiunii este contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.