Suspension of extraordinary appeal proceedings due to party death: inadmissibility of appeal against interlocutory orders under the 1865 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 442 A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., cu intimaţii-pârâţi C., D., E., F., G., H., I. şi cu intimaţii-intervenienţi J. şi K..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pârâtul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Prin încheierea din 28 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat judecata contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că a intervenit decesul intimaţilor C. şi I..

Prin încheierea din 21 ianuarie 2022, instanţa a respins cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A., fiind menţinută măsura suspendării.

Împotriva încheierii din 28 mai 2021 şi a încheierii din 21 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, contestatorul A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 7 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin repartizare aleatorie, dosarul a primit termen de judecată la 21 septembrie 2022, când instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, întrucât în considerentele încheierii din 28 mai 2021 s-a făcut referire la art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - dispoziţii cuprinse în noul C. proc. civ., având în vedere data demarării demersului judiciar (data iniţială a dosarului) - 3 iunie 2008, raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, ţinând cont de art. 24 din noul C. proc. civ., ce prevede că "dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare," se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (echivalent al art. 412 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ.), "judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor."

Potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs."

În cauză, prin încheierea din 28 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, măsura suspendării fiind menţinută prin încheierea din 21 ianuarie 2022 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Decizia civilă nr. 1987 din 4 decembrie 2013 este irevocabilă, fiind pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea unui recurs, în cauza având ca obiect "partaj judiciar".

Recursul declarat de contestatorul A., ce face obiectul prezentului dosar, vizează soluţia de suspendare a judecăţii, respectiv de menţinere a suspendării, măsuri ce au fost stabilite de curtea de apel învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii irevocabile.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce reglementează o situaţie de excepţie, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei.

Prin decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituţionale, reţinându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac ca şi împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei."

Cum anterior s-a arătat, fondul cauzei este o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

Împrejurarea că încheierile recurate sunt pronunţate într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei hotărâri irevocabile, justifică pe deplin opţiunea legiuitorului, în sensul exceptării lor de la posibilitatea exercitării căii de atac a recursului.

Aşadar, faţă de caracterul irevocabil al încheierilor prin care s-a dispus măsura suspendării, respectiv măsura menţinerii suspendării unei căi extraordinare de atac şi având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, reiese că soluţia de suspendare şi de menţinere a suspendării judecăţii nu este supusă, prin lege (C. proc. civ. de la 1865), cenzurii căii de atac a recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 28 mai 2021 şi a încheierii din 21 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.