Nullity of civil appeal for failure to articulate specific legal violations of the lower court's reasoning

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 14 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului a chemat în judecată pe pârâţii A. şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe pârâtul A. la plata sumei de 532.088,33 RON reprezentând parte din cota de 5% din încasările B. S.R.L. din pronosticuri sportive aferente perioadei 2006 - 2009, datorate în temeiul art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1345, art. 1560 şi art. 2538 C. civ., art. 7 şi art. 45 din Legea nr. 188/2000, art. 64 şi art. 864 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 475 din data de 7 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului faţă de pârâtul A., ca neîntemeiată, şi faţă de Ministerul Educaţiei Naţionale, ca inadmisibilă.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, evocând fondul, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale; a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată; a obligat reclamantul la plata către pârâtul A. a sumei de 8.528 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul Ministerul Sportului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 martie 2022 sub nr. x/2017.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, în esenţă, redând fragmente din considerentele deciziei recurate, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel, prin evocarea fondului, a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, atunci când a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile a executorului judecătoresc.

În ceea ce priveşte culpa executorului, a apreciat că aceasta este clară, B. S.R.L. achitând către executorul judecătoresc, la data de 17 octombrie 2014, suma de 1.451.290,70 RON, dovadă fiind ordinul de plată nr. x din data de 17 octombrie 2014.

A precizat şi că, la data de 22 octombrie 2014, A. a virat Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (actualul Minister al Educaţiei Naţionale) suma ce i se cuvenea, iar acesta, la rândul său, la data de 18 august 2015, a virat către Ministerul Tineretului şi Sportului suma de 913.683,11 RON.

Subliniază că suma de 913.683,11 RON a fost virată Ministerului Educaţiei Naţionale, deşi Ministerului Tineretului şi Sportului se înfiinţase în anul 2013 prin H.G. nr. 11/2013, iar contractul nr. x din data de 7 decembrie 2009 a fost încheiat de C. cu Ministerul Tineretului şi Sportului.

A susţinut şi că suma de 1.443.771,44 RON plus 2.000 RON cheltuieli de judecată (conform titlului executoriu), respectiv suma de 532.088,33 RON, nu a fost eliberată de pârâtul executor judecătoresc către pârâtul creditor în dosarul execuţional nr. x/2014, creditorul fiind evident Ministerul Tineretului şi Sportului, care nu a putut exercita contestaţia la executare, întrucât executorul judecătoresc a considerat în mod eronat că este creditor Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, deşi, la data de 22 octombrie 2014, Ministerul Tineretului şi Sportului era înfiinţat prin H.G. nr. 11/2013, preluând drepturile şi obligaţiile pentru litigii derivate din prevederile Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, iar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu mai exista, luând fiinţă Ministerul Educaţiei Naţionale prin H.G. nr. 185/2013, abrogată prin H.G. nr. 26/2015.

Totodată, a arătat că, întrucât executorul judecătoresc nu a distribuit întreaga suma achitată de B. S.R.L., acesta a încălcat prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, precum şi pe cele ale art. 864 C. proc. civ.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, a apreciat că se impune atragerea răspunderii civile delictuale, având în vedere reţinerea fără temei a sumei de 532.088,33 RON.

De asemenea a arătat că, în acest cadru procesual, onorariul avocaţial se achită după analizarea respectării obligaţiilor contractuale ce derivă din contractul nr. x din data de 7 decembrie 2009 de către Ministerul Tineretului şi Sportului, iar nu în lipsa executării silite asupra Ministerului Tineretului şi Sportului pentru neachitarea acestei sume şi virarea sumelor achitate de debitoarea B. S.R.L. către Ministerul Educaţiei Naţionale, care nu avea calitate şi, respectiv, acest drept.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 26 aprilie 2022, în termenul legal, intimatul-pârât A. a solicitat în principal, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea căii de atac ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a arătat că, în speţă, cererea de recurs nu conţine o minimă argumentare în drept a criticii de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care recurentul-reclamant s-a rezumat la a relua expunerea situaţiei de fapt, la a-şi manifesta nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în cauză şi nu a argumentat în concret în ce mod a fost aplicat greşit dreptul material şi nici nu a arătat care este viciul raţionamentului juridic expus de instanţa de apel în considerentele redate.

În cauză, nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că urmează a se aprecia asupra excepţiei tardivităţii recursului precum şi dacă, în speţă, criticile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât A..

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul-reclamant Ministerul Sporturilor, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului, a susţinut că prezentul recurs este formulat în termen legal, aspect ce rezultă din borderoul nr. 36 din data de 28 februarie 2022 al Ministerului Sportului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 27 iunie 2022, s-a fixat termen la data de 20 septembrie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Intimatul-pârât A., la data de 12 septembrie 2022, a depus note de şedinţă prin care a apreciat că recursul este tardiv formulat şi a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii recursului.

La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte a constatat că, faţă de înscrisul depus la dosar de recurentul-reclamant odată cu punctul de vedere la raport, recursul este formulat în termen legal şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât A..

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurentul-reclamant a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată este dată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii, raportarea la acest caz de casare este una pur formală, în condiţiile în care partea nu a indicat care sunt normele de drept material pretins a fi fost încălcate sau greşit aplicate şi care este raţionamentul eronat al instanţei de apel.

Prin motivarea recursului, recurentul-reclamant nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate, care să vizeze aspectele ce au făcut obiectul analizei instanţei de apel ce a condus-o la soluţia pronunţată în cauză, ci s-a rezumat la a prezenta pe larg situaţia de fapt a speţei şi a expune propriile aprecieri cu privire la chestiunea litigioasă ce face obiectul dosarului.

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susţinute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând, astfel cum s-a mai arătat, veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Totodată, Înalta Curte reţine că pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Astfel, instanţa de recurs nu are competenţa de a proceda la verificarea situaţiei de fapt stabilite prin hotărârea atacată şi de a reevalua, în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta a constatat-o.

Aşa fiind, criticile formulate de recurentul-reclamant, care vizează în totalitate aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi aprecierea probelor cauzei, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Nici simpla trimitere la condiţiile răspunderii civile delictuale sau enunţarea unor dispoziţii legale, astfel cum a procedat recurentul-reclamant, nu pot determina o analiză a legalităţii hotărârii recurate în lipsa indicării unor chestiuni concrete care ar fi de natură a duce la concluzia interpretării sau aplicării greşite a normelor de drept material în raţionamentul curţii de apel.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Ministerul Sportului, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului, împotriva deciziei civile nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.