Competence for insurance liability claims against the Road Victims Protection Fund: choice between place of damage and defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 829,23 RON.

În motivare, a arătat că, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 1124 din data de 16 noiembrie 2021 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 21 şi art. 25 C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194-197 C. proc. civ., art. 1349 C. civ. şi art. 320 din Legea nr. 95/2006.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 991 din data de 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fot îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 1 aprilie 2022, pronunţată în acelaşi dosar, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti, în esenţă, a reţinut că pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu a fost un asigurător, fiind o asociaţie profesională a asigurătorilor de autovehicule, înfiinţată prin art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în administrarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Astfel, a arătată că acesta acţionează în baza prevederilor legale, iar nu în baza unui contract de asigurare, iar B.A.A.R. nu desfăşoară activităţi comerciale; fondul nu acordă despăgubiri în baza unei obligaţii pentru fapta proprie şi nici în baza unei obligaţii de garantare pentru faptele unei persoane pentru care răspunde, ci acordă despăgubiri în locul celor care sunt obligaţi la plata despăgubirilor şi doar în scopul protejării victimelor.

Aşadar, a apreciat că, în cauză, nu este aplicabil art. 115 C. proc. civ., în materie de asigurări, ci art. 107 C. proc. civ., cu caracter general, prin raportare la sediul pârâţilor care este în sectorul 2 Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5831 din data de 18 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, reţinând că temeiul cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispoziţiile art. 1349 C. civ., ce reglementează răspunderea civilă delictuală, a stabilit instanţa competentă a soluţiona pricina în raport de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi de locul procedurii prejudiciului, cu privire la care a constatat că s-a produs la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, cu sediul în Ploieşti, judeţul Prahova, entitate ce a acordat îngrijirile medicale persoanei vătămate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 2, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona pricina.

Astfel, Judecătoria Ploieşti a făcut aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dat eficientă normei de competenţă edictate de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit art. 113 alin. (1) C. proc. civ.:

"În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: … pct. 9) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Art. 116 C. proc. civ. prevede că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că reclamantul are alegerea între instanţa în circumscripţia căreia săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul şi instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului pârâtului.

Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar iniţiat în temeiul art. 1349 C. civ. şi art. 320 din Legea nr. 95/2006, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, a solicitat plata sumei de 829,23 RON, reprezentând costul zilelor de spitalizare acordate persoanei vătămate în urma accidentului rutier produs la data de 21 decembrie 2020, de către numitul A., care a condus, fără a poseda permis de conducere, un autoturism neasigurat.

Pretenţiile reclamantului sunt întemeiate pe răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite, răspundere care, în opinia acestuia, revine pârâţilor pe care a înţeles să îi cheme în judecată - Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

În cauză, reclamantul, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Ploieşti, instanţa locului producerii prejudiciului (îngrijirile medicale fiind acordate la sediul spitalului care se află în Ploieşti), şi nu la cea de la sediul pârâtelor, stabilind astfel definitiv competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei sesizate.

Prin urmare, astfel învestită, Judecătoria Ploieşti nu mai putea declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea celeilalte instanţe deopotrivă competente, pe care reclamantul nu a înţeles să o sesizeze.

Pe de altă parte, în speţă, reclamantul - terţ păgubit - a solicitat acoperirea prejudiciului cauzat în urma acordării de îngrijiri medicale unei persoane vătămate într-un accident rutier, provocat de un autoturism neasigurat, îndreptându-se împotriva pârâţilor Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, a căror înfiinţare şi competenţă a fost stabilită de legislaţia privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (Legea nr. 136/1995, Legea nr. 32/2017 şi Legea nr. 132/2017).

Astfel că, şi în situaţia în care s-ar aprecia că litigiul are ca obiect o cerere în materie de asigurări, având în vedere circumstanţele particulare ale speţei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tot Judecătoriei Ploieşti, în raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., anterior enunţat, şi ale art. 115 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora:

"În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său", în cauză, sediul reclamantului fiind în oraşul Ploieşti.

Ca atare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.