Territorial Competence for Contestație la Executare: Enforcing Court Jurisdiction in Negative Conflicts under Art. 651 & 714 CPC

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 22 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Curtea de Apel Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea somaţiei din data de 4 noiembrie 2021, a încheierii din data de 26 octombrie 2021, prin care a fost desemnat expertul contabil, a încheierii din data de 4 noiembrie 2021 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, precum şi a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, emise în dosarul de executare nr. 931/T/2021 al B..

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, la data de 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatele A. şi Curtea de Apel Iaşi, a formulat contestaţie la executare îndreptată împotriva aceloraşi acte de executare din dosarul de executare silită nr. x/2021 al B., precum şi împotriva executării silite însăşi.

Prin încheierea nr. 371 din data de 22 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al acestei instanţe la dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia civilă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 775 din data de 8 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., reţinând că, în speţă, contestatoarea-debitoare este Curtea de Apel Iaşi, instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Iaşi - instanţa de executare potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1664 din data 25 mai 2022, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatorii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, precum şi pe intimata A., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Suceava, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Suceava, secţia civilă a reţinut că dosarul nr. x/2021 a privit, iniţial, contestaţia la executare formulată de contestatorul Curtea de Apel Iaşi împotriva executării silite realizate de B. în cadrul dosarului de executare nr. 931/T/2021; la acest dosar este conexată şi cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2021, care priveşte contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva executării silite realizate de acelaşi birou de executori judecătoreşti, în cadrul aceluiaşi dosar de executare.

Totodată, a constatat că în dosarul de executare nr. 931/T/2021 al B., aşa cum rezultă din copia acestuia înaintată la dosarul cauzei, executarea silită este iniţiată împotriva ambilor contestatori, în calitate de debitori.

În stabilirea instanţei competente a soluţiona litigiu, Judecătoria Suceava, secţia civilă a dat eficienţă celor cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, potrivit cărora:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

A reţinut că, prin încheierea din data de 12 august 2021, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2021, această instanţă s-a autoproclamat, deja, instanţă competentă din punct de vedere teritorial, competenţa teritorială fiind câştigată, prin prisma deciziei amintite a instanţei supreme, şi pentru contestaţiile la executare care urmează, eventual, iniţierii executării silite, instanţa de executare neputând să difere în etapa actuală.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi, secţia civilă şi Judecătoria Suceava, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Prima instanţă învestită a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Suceava, secţia civilă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, astfel cum a fost statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

În speţă, prin încheierea nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a admis cererea formulată de B., privind pe creditoarea A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei.

A încuviinţat executarea silită şi a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila numărul 116/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia 158 din data de 25 martie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2007, titlu lămurit prin încheierea din data de 30 iunie 2020, în vederea recuperării creanţei cuprinse în titlul executoriu menţionat, respectiv pentru recuperarea sumei ce reprezintă drepturile salariale constând în diferenţa dintre indemnizaţia lunară de bază efectiv încasată şi cea convenită potrivit legii şi conform titlului executoriu sus menţionat, începând cu data intrării în vigoare a Legii cadru a salarizării nr. 330 din 2009, 1 ianuarie 2010, şi în continuare pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, de la data scadenţei fiecărei rate în parte, până la data plăţii efective.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei cu privire la executarea silită încuviinţată prin încheierea nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Iaşi.

Având în vedere circumstanţele cauzei şi obiectul prezentului litigiu, astfel cum au fost anterior arătate, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea de şedinţă nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită vizată de prezenta contestaţie la executare.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi, care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.