Exclusive jurisdiction for judicial partition: indivision arising from purchase contract vs. succession under Arts. 117 and 118 CPC

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 10 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil rămas în urma decesului tatălui său, C., respectiv apartamentul situat în Sinaia, judeţul Prahova, imobil ce a fost dobândit de acesta din urmă împreună cu pârâta în cote-părţi egale de 1/2 din dreptul de proprietate, şi constatarea dreptului de proprietate comună în cotă egală de 50% pentru fiecare parte, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 60 din data de 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sinaia a reţinut că, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Totodată, a arătat că, în cauză, deşi există certificat de moştenitor, ieşirea din indiviziune nu a avut loc, astfel că, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine, în mod exclusiv, instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorală se află un bun imobil situat în circumscripţia unei alte instanţe.

Ca atare, a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, constatând că ultimul domiciliu al defunctului a fost în Bucureşti, a apreciat că instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4641 din data de 12 mai 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sinaia şi a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluţionării conflictului ivit, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa imediat superioară şi comună instanţelor în conflict.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prezentul litigiu poartă asupra imobilului situat în situat în Sinaia, judeţul Prahova, intabulat în cartea funciară a localităţii Sinaia cu nr. x (CF vechi x).

Totodată, a apreciat că prezenta cerere nu reprezintă o cerere privitoare la moştenire şi a arătat că, prin certificatul de moştenitor nr. x din data de 22 aprilie 2021 eliberat de către D., s-a constatat calitatea de unic moştenitor a reclamantului pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu, fiind astfel finalizată procedura succesiunii pe cale notarială, starea de indiviziune a cărei sistare se doreşte neavând legătură cu decesul autorului reclamantului; astfel spus, dreptul de coproprietate asupra imobilului în litigiu nu s-a născut ca urmare a deschiderii succesiunii tatălui reclamantului, părţile neavând calitatea de comoştenitori ai acestuia din urmă, ci îşi are izvorul în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 3 septembrie 2010 de B.N.P. E., încheiat de către pârâtă şi autorul reclamantului, în calitate de cumpărători.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sinaia şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Sinaia a făcut aplicarea prevederilor art. 118 C. proc. civ., apreciind că, în cauză, competenţa aparţine judecătoriei de la ultimul domiciliu al defunctului, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a dat eficienţă prevederilor art. 117 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin raportare la locul situării imobilului în litigiu.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil rămas în urma decesului tatălui său, C., respectiv apartamentul situat în Sinaia, judeţul Prahova, imobil ce a fost dobândit de acesta din urmă împreună cu pârâta în cote-părţi egale de 1/2 din dreptul de proprietate, şi constatarea dreptului de proprietate comună în cotă egală de 50% pentru fiecare parte, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 6 aprilie 2021, s-a deschis succesiunea de pe urma defunctului C., decedat la data de 11 februarie 2021, reclamantul fiind unicul moştenitor cu vocaţie succesorală, conform certificatului de moştenitor nr. x din data de 22 aprilie 2021, eliberat de către D., prin Notar Public F..

A precizat că, potrivit certificatului de moştenitor anterior menţionat, pe lângă alte bunuri ce au format masa succesorală, se află şi bunul imobil asupra căruia poartă prezentul litigiu.

Totodată, a arătat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 3 septembrie 2021, tatăl său C. şi pârâta B. au dobândit în indiviziune dreptul de proprietate comună în cote egale de 1/2 asupra imobilului apartament nr. x situat în Oraş Sinaia, plătind în schimbul acestuia preţul de 60.000 Euro.

Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune, se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

În speţă, din situaţia de fapt expusă, rezultă că starea de indiviziune asupra imobilului cu privire la care poartă litigiul nu rezultă din succesiune, ci din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 3 septembrie 2021, prin care C. (autorul reclamantului) şi pârâta B. au dobândit în indiviziune dreptul de proprietate comună în cote egale de 1/2 asupra imobilului apartament nr. x situat în oraş Sinaia, judeţul Prahova.

Ca atare, în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre vreo cerere privitoare la moştenire, dintre cele enumerate la alin. (1) al acestui text de lege (privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; ale legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar) şi nici cea la care se referă excepţia reţinută de art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv ipoteza unei indiviziuni ce ar rezulta dintr-o succesiune.

Astfel, Înalta Curte reţine că instanţa competentă a soluţiona litigiul se stabileşte potrivit normei edictate de art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi, având în vedere că imobilul în cauză este situat în oraş Sinaia, judeţul Prahova, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Sinaia, în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de ieşire din indiviziune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.