Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1519/2022 AI generated

Territorial jurisdiction for forced execution where debtor seat is abroad: statutory seat governs, not procedural address.

Case Number Decizia nr. 1519/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Baia Mare Court, ordering it to hear the case. The dispute arose from a request to authorize forced execution based on a civil judgment, where the Baia Mare Court declined jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 2 Court relying on the debtor's chosen procedural address, while the Bucharest Court declared itself territorially incompetent because the debtor, a Luxembourg-based entity, had its statutory seat abroad. The ICCJ determined that for the purpose of establishing territorial competence for the request to authorize forced execution, the statutory seat of the debtor must be considered rather than the procedural address selected for service of process, as allowing the latter would permit parties to circumvent mandatory jurisdictional norms. Applying the second paragraph of Art. 651(1) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Art. 666(1), the court held that when the debtor’s seat is located outside the country at the time of seizing the enforcement authority, the competent court is the one in the creditor’s domicile, which was in Baia Mare.

Legislator headnote

AI generated

art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for forced execution where debtor seat is abroad: statutory seat governs, not procedural address: The dispute arose from a request to authorize forced execution based on a civil judgment, where the Baia Mare Court declined jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 2 Court relying on the debtor's chosen procedural address, while the Bucharest Court declared itself territorially incompetent because the debtor, a Luxembourg-based entity, had its statutory seat abroad. The ICCJ determined that for the purpose of establishing territorial competence for the request to authorize forced execution, the statutory seat of the debtor must be considered rather than the procedural address selected for service of process, as allowing the latter would permit parties to circumvent mandatory jurisdictional norms. Applying the second paragraph of Art. 651(1) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Art. 666(1), the court held that when the debtor’s seat is located outside the country at the time of seizing the enforcement authority, the competent court is the one in the creditor’s domicile, which was in Baia Mare.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction enforcement of foreign judgments procedural orders domicile abroad execution of seizure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.

art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Main substantive ground determining territorial competence by applying the rule for when the debtor's seat is located outside the country.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 6 mai 2022, sub nr. x/2022 petenta A. şi Asociaţii a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1454/2021, pronunţată la data de 24 februarie 2021 de Judecătoria Baia Mare, definitivă prin decizia civilă 189A din data de 10 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4058 din data de 12 mai 2022, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reţinând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, debitoarea B.. are sediul în Bucureşti/Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6432 din data de 26 mai 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că sediul debitoarei B.. este în străinătate şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la domiciliul creditoarei, aflat în Baia Mare.

Totodată, a apreciat că sediul procesual ales al debitoarei nu prezintă relevanţă în stabilirea competenţei instanţei de executare, întrucât o interpretare contrară ar da părţilor posibilitatea de a eluda dispoziţiile imperative indicate mai sus, interesând, aşadar, sediul statutar existent la momentul formulării cererii de executare silită.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Baia Mare, secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la sediu debitoarei, împrejurare care a condus la aplicarea a două teze diferite din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a reţinut că debitoarea B.. are sediul în Bucureşti, sectorul 2 şi a făcut aplicarea tezei I a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a constatat că debitoarea este o societate de naţionalitate luxemburgheză, cu sediul în străinătate şi a dat eficienţă tezei a II-a a aceluiaşi text de lege.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă o cerere de încuviinţare a executării silite, astfel că, în stabilirea instanţei competente teritorial a o soluţiona, devin aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, iar, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În prezenta cauză, la data sesizării organului de executare, 5 mai 2022, sediul debitoarei B.. este în Luxembourg, astfel cum rezultă din cererea de executare silită, aflată în copie conformă cu originalul, la dosarul Judecătoriei Baia Mare (acelaşi sediu este menţionat şi în hotărârea ce reprezintă titlul executoriu cu privire la care a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite - sentinţa civilă nr. 1454 din data de 24 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, secţia civilă în dosarul nr. x/2020 - precum şi în decizia prin care aceasta a devenit definitivă - decizia civilă nr. 189/A din data de 10 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020).

Ca atare, în raport de împrejurarea că, la data sesizării organului de executare, debitoarea are sediul în străinătate, instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite se stabileşte în raport de teza a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere, prin urmare, domiciliul creditoarei, de la aceeaşi dată, care, din actele dosarului, rezultă că este în Baia Mare, judeţul Maramureş (astfel cum este indicat în chiar cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către creditoare - dosarul Judecătoriei Baia Mare, secţia civilă).

În plus, Înalta Curte reţine că adresele din Bucureşti, la care s-a raportat Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, reprezintă sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură al debitoarei, care, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, nu prezintă relevanţă din perspectiva aplicării normei de competenţă edictate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul ales, s-ar ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar permite eludarea unei norme imperative şi alegerea instanţei la care să se judece.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (4) şi art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secţia civilă în a cărei circumscripţie teritorială se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditoarei C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.