Nullity of cassation appeal due to failure to identify specific legal violations and improper re-evaluation of evidence

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. x/2013, la 19 aprilie 2013, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Biserica Sf. Vineri Herasca şi C., obligarea acestora să ridice pe cheltuiala proprie construcţiile provizorii amplasate ilegal pe terenul proprietatea lor, situat în Bucureşti; obligarea la plata daunelor cominatorii de 100 RON/zi întârziere, calculate de la pronunţarea hotărârii până la ridicarea efectivă a construcţiilor; obligarea la plata contravalorii lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani, evaluate provizoriu, în vederea timbrării, la suma de 602.156,26 RON (echivalentul a 159.300,6 euro), urmând ca aceasta să se stabilească ulterior prin expertiza de specialitate.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1528 şi art. 1530 şi următoarele C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 12626 din 22 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul C. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1396 din 19 noiembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a respins cererea, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

4.1 Prin decizia nr. 443 A din 9 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de către reclamante. A anulat sentinţa civilă nr. 1396 din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a trimis dosarul pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

4.2 Împotriva deciziei nr. 443 A din 9 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul C., care a fost respins, ca inadmisibil, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 967 din 24 mai 2017.

4.3 Acelaşi pârât a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 443 A din 9 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a fost respinsă prin decizia nr. 1049 A din 4 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2016.

5. Hotărârea pronunţată în rejudecare de Tribunalul Bucureşti

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 1563 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Parohia Bisericii Sf. Vineri Herasca şi Preot Paroh C., ca neîntemeiată.

6. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1460 A din 14 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamantele A. şi D. împotriva sentinţei nr. 1563 din 27 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

7. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1460 din 14 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamantele A. şi D..

Recurentele au susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au afirmat recurentele că instanţa de apel a realizat o motivare lacunară a soluţiei pronunţate, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pentru care le-au fost înlăturate susţinerile din cererea de apel şi probatoriile, după cum nici motivele pentru care a fost îmbrăţişat parţial punctul de vedere al pârâtului C..

Au susţinut că nemotivarea hotărârii echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind justificată, pentru acest motiv, pronunţarea unei soluţii de casare cu trimitere spre judecare, conform art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentele au afirmat că, în urma lecturării considerentelor succinte ale deciziei recurate, reiese că instanţa de apel nu a analizat probatoriile administrate în cauză. Singurele înscrisuri examinate de prima instanţă şi de instanţa de apel au fost procesul-verbal din 26 octombrie 2012 - care atestă faptul că acele construcţii provizorii ridicate de către pârâta Parohia Sf. Vineri Herasca pe terenul aflat în proprietatea lor au fost mutate de reprezentanţii acesteia tot pe terenul lor - şi notificarea nr. x/2012. Or, reclamantele au depus la dosar dovezi prin care au arătat că, în perioada 2010-2013, au efectuat demersurile enumerate în cuprinsul cererii de apel cu intenţia de a folosi terenul, atât la autorităţile competente, cât şi la pârâţii în cauză.

În consecinţă, recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel.

La 18 februarie 2022, intimatul C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentele nu au depus răspuns la întâmpinare.

8. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 ianuarie 2022, sub nr. x/2017, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 27 ianuarie 2022, s-a stabilit întocmirea raportului prevăzut de dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

9. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentele au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. S-a mai apreciat de către raportor că motivele de recurs pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar cele care vizează administrarea şi evaluarea probatoriului constituie critici de netemeinicie care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, conform art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C8, la data de 4 mai 2022, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentelor şi intimaţilor, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 23 iunie 2022, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) din acelaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se statuează în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei atacate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentele au susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, generic, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Au afirmat recurentele că instanţa de apel a realizat o motivare lacunară a soluţiei pronunţate, în sensul că din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pentru care le-au fost înlăturate susţinerile din cererea de apel şi probatoriile, după cum nici motivele pentru care a fost admis parţial punctul de vedere al pârâtului C..

De asemenea, au învederat că "atât timp cât în considerente instanţa nu analizează probele ce au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe fond, respingând acţiunea nu pe excepţie, ci ca neîntemeiată".

Or, Înalta Curte apreciază că enunţarea unor argumente teoretice, de ordin general, care vizează condiţiile pentru care instanţa de judecată din recurs poate face aplicarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la nemotivarea unei hotărâri în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu complineşte obligaţia părţii recurente instituită de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte consideră că nu este suficient ca recurentele să se invoce lipsa nemotivării hotărârii recurate în sensul că nu rezultă din considerentele acesteia motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile din cererea de apel, ci este necesar ca acestea să indice care sunt, în concret, argumentele neexaminate de instanţa de control judiciar, de natură a conduce la o soluţie contrară. Totodată, nu este de ajuns a arăta prin cererea de recurs faptul că instanţa de apel a admis parţial punctul de vedere al pârâtului C. fără a preciza care este acesta în contextul considerentelor hotărârii atacate, care să impună o cenzură a instanţei de recurs din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se mai constată că, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante au formulat şi critici care vizează modalitatea de interpretare a probatoriului sau pretinsa omisiune a instanţei de apel de a analiza toate probele administrate în cauză.

Cu privire la acestea, Înalta Curte apreciază că nu pot fi analizate în recurs, având în vedere că nu se referă la lipsa motivării, cum s-a susţinut, ori la aplicarea greşită a legii, ci prin acest demers recurentele-reclamante solicită, în concret, reevaluarea probatoriului, operaţiune juridică care excedează controlului de legalitate în cauza de faţă.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate motive care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive, motiv pentru care vor fi înlăturate.

Aşa fiind, se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazului expres reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentele-reclamante, fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele soluţiei pronunţate de instanţa de apel, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. şi D. împotriva deciziei nr. 1460 din 14 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2022.