Negative jurisdictional conflict in forced execution: de facto residence versus formal domicile for determining the competent enforcement court under Art. 651 CPC.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Court of Sector 3 has exclusive competence to hear the case, effectively favoring the creditor's interest in executing the title at the debtor's de facto residence. The dispute arose from a request to authorize forced execution based on a civil judgment, where the Ploiești Court declined jurisdiction in favor of Bucharest Sector 3 based on the debtor's ID-registered address, but the receiving court refused this transfer arguing that jurisdiction is strictly tied to the formal "domicile" (domiciliul) as defined in the Code of Civil Procedure, not mere residence. Relying on Articles 651 and 666 of the Civil Procedure Code and Article 91 of the Civil Code, the Supreme Court held that "domicile" for jurisdictional purposes includes de facto residence that corresponds to immediate reality, citing evidence that the debtor had registered residence in Bucharest during the execution request period; thus, the court prioritized the debtor's actual proximity to the executing authority over the formal registry data to ensure procedural efficiency and access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 91 C. civ, art. 402 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict in forced execution: de facto residence versus formal domicile for determining the competent enforcement court under Art. 651 CPC: The dispute arose from a request to authorize forced execution based on a civil judgment, where the Ploiești Court declined jurisdiction in favor of Bucharest Sector 3 based on the debtor's ID-registered address, but the receiving court refused this transfer arguing that jurisdiction is strictly tied to the formal "domicile" (domiciliul) as defined in the Code of Civil Procedure, not mere residence. Relying on Articles 651 and 666 of the Civil Procedure Code and Article 91 of the Civil Code, the Supreme Court held that "domicile" for jurisdictional purposes includes de facto residence that corresponds to immediate reality, citing evidence that the debtor had registered residence in Bucharest during the execution request period; thus, the court prioritized the debtor's actual proximity to the executing authority over the formal registry data to ensure procedural efficiency and access to justice.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 23.03.2022 sub numărul x/2022, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1181 din 11 februarie 2022 pronunţată de Judecătoria Constanţa, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2022.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2385 din data de 25 martie 2022, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare.
A mai arătat că, în conformitate cu prevederile alin. (1) al aceluiaşi articol, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanţa a avut în vedere că debitorul are reşedinţa situată în municipiul Bucureşti, sector 3 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4305 din 06 mai 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că nu există niciun temei de drept care să asimileze reşedinţa unei părţi cu domiciliul acesteia, când vine vorba de normele de competenţă pentru stabilirea instanţei de executare în cadrul executării silite, norma instituită de art. 651 C. proc. civ. şi care stabileşte unic criteriu - domiciliul debitorului, neputând fi interpretată extins şi cu privire la reşedinţa acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul principal acţiunii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite a debitoarei în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1181 din 11 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a noţiunii de domiciliu de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reţine că, la data formulării cererii de executare silită, respectiv 18 martie 2022, domiciliul din actul de identitate al intimatei debitoare C. se afla în judeţul Prahova, conform cărţii de identitate de la dosarul Judecătoriei Ploieşti, carte de identitate valabilă până în data de 12 noiembrie 2027.
Totodată, din extrasul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date aflat la pagina 16 din dosarul Judecătoriei Ploieşti, rezultă că, în perioada 19 octombrie 2021 - 18 octombrie 2022, intimata debitoare C. a avut reşedinţa stabilită în Municipiul Bucureşti.
Se mai observă faptul că respectiva cerere de executare silită, fiind formulată la 18 martie 2022, a fost depusă în interiorul perioadei în care debitoarea a avut stabilită reşedinţa în municipiul Bucureşti.
Înalta Curte reţine şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."
Cu toate acestea, alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că "dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."
Se constată că, în cauză, s-a făcut dovada că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul faptic şi real al debitoarei se afla în mun. Bucureşti.
Este important de relevat faptul că noţiunea de "domiciliu" care interesează la stabilirea competenţei teritoriale nu se referă doar la domiciliul formal, ci şi la cel de fapt, care corespunde realităţii imediate, intenţia legiuitorului fiind de a se asigura că debitorul îşi va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real, fără a fi necesar ca acesta să îşi antreneze cheltuieli suplimentare aferente deplasării în alt oraş.
Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că debitoarea avea reşedinţa stabilită, la data formulării cererii de executare silită, în mun. Bucureşti, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află reşedinţa debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.