Competent court for provisional suspension of compulsory enforcement: enforcement court's exclusive jurisdiction over post-authorization incidents

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 21 aprilie 2022, contestatorul Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul A. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ B., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite declanşate în acest dosar execuţional.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., iar în probaţiune a depus înscrisuri.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea nr. 3863 din data de 28 aprilie 2022, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ.. A arătat că, în speţă, prin încheierea nr. 3261 din 03.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorul A. în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor.

A conchis că, în această situaţie, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, conform deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2772 din 10 mai 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie permite adoptarea unei soluţii distincte în situaţia în care legea dispune altfel. A apreciat că art. 127 C. proc. civ. este o astfel de dispoziţie legală şi stabileşte un caz de competenţă teritorială exclusivă, în sensul în care instanţa de judecată care urmăreşte demararea unui litigiu va sesiza o instanţă de judecată de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află aceasta. Cu alte cuvinte, instanţa petentă are posibilitate de a alege între instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, nefiindu-i însă permis să sesizeze o instanţă din circumscripţia teritorială în care activează.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul principal acţiunii îl constituie cererea de suspendare provizorie a executării silite declanşate în dosarul execuţional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc B. până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite sus-menţionate, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 35/2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1243/2009-R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 04.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 719 alin. (7) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cererea de suspendare provizorie a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite."

Acest principiu al unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Înalta Curte constată că, prin încheierea nr. 3261 din 03 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorul A. în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor.

Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, potrivit art. 127 alin. (1), s-a realizat la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.