Territorial jurisdiction for compensation claims against a state court: application of special prorogation under Art. 127(21) CPC when the defendant is a court of appeal.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

La data de 22 martie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea pentru a fi obligaţi să-i repare pagubele cauzate prin erori judiciare săvârşite în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020, în sumă de 2000 RON, prejudiciu ce constă în cheltuielile de judecată către BEJ B., inclusiv dobânzi, actualizare, la care acesta se consideră că a fost ilegal obligat, precum şi suma de 498 RON inclusiv dobânda, actualizare, reprezentând contravaloarea titlu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 607/2021 din 19 octombrie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată, şi faptul că domiciliul reclamantului se află în comuna Gusoieni, judeţul Vâlcea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 923 din 19 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii - reparare prejudicii cauzate prin erori judiciare, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, precum şi calitatea de parte a Tribunalului Vâlcea, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la Tribunalul Dolj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Craiova (ce se învecinează cu Curtea de Apel Piteşti), instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie cererea formulată de reclamantul A. prin care a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea la repararea pagubelor cauzate prin erori judiciare săvârşite în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020, în sumă de 2000 RON, prejudiciu ce constă în cheltuielile de judecată către BEJ B., inclusiv dobânzi, actualizare, la care acesta se consideră că a fost ilegal obligat, precum şi suma de 498 RON inclusiv dobândă, actualizare, reprezentând contravaloarea titlu.

În prezenta cauză, cererea a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ambele instanţe în conflict reţinând acest temei juridic în examinarea propriei competenţe teritoriale.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Tribunalul Vâlcea a fost însă generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care parte chemată în judecată este, alături de pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptat prezentul demers judiciar.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut în considerente următoarele:

"51. Şi în acest caz, în mod simetric constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conţinutul constituţional al normei menţionate, Curtea îşi extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituţional al acestuia. Astfel, Curtea reţine că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

52. Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea reţine că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie."

Ulterior, dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, în sensul că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Câtă vreme interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, în respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reţinând că Tribunalul Vâlcea figurează ca parte în proces şi că este instanţa competentă să judece cererea de chemare în judecată, potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, se constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Dolj, care este şi instanţa sesizată de reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (21) din C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.